Materialism,
orientare fundamentală īn
filozofie, care, īn opoziţie cu idealismul,
consideră materia, existenţa, ca factor primordial, iar
conştiinţa, gīndirea, ideile, ca factor secund, derivat.
Materialismul afirmă că lumea este prin natura ei materială, că ea constituie o realitate obiectivă, independentă de conştiinţa omului, că procesele din univers se desfăşoară potrivit legilor obiective. Privind conştiinţa, gīndirea, ca o īnsuşire a materiei, iar ideile ca un produs şi, totodată, ca o reflectare a lumii materiale, materialismul afirmă cognoscibilitatea lumii.
Putem deosebi un materialism spontan (sau realism naiv), care constă īn convingerea proprie tuturor oamenilor şi izvorītă din īnsăşi practica vieţii de toate zilele, despre existenţa obiectivă a realităţii īnconjurătoare şi un
materialism filozofic, care presupune şi o elaborare raţională sistematică, o generalizare a convingerilor materialiste spontane.
Prin īnsăşi esenţa sa, materialismul este legat de ştiinţă.
Materialismul s-a dezvoltat de-a lungul istoriei culturii īn interacţiune cu ştiinţele; filozofia materialistă a generalizat rezultatele ştiinţelor şi, la rīndul ei, a favorizat, prin rezolvarea problemelor teoretice şi metodologice fundamentale, ridicate de dezvoltarea ştiinţelor, progresul acestora.
|
