Friedrich Engels

Problema ţărănească
în Franţa şi în Germania


Scris: 15 şi 22 noiembrie 1894
Publicat: pentru prima oară în Die Neue Zeit nr. 10 din 1894-1895, vol. I, p. 292-306
Sursa: Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 2, 1967, Editura Politică, p. 391-410
Transcriere: Liviu Iacob, aprilie 2007


Cuprins[1]

    [Prefaţă]

    I

    II

 
 


 

[1]. Lucrarea „Problema ţărănească în Franţa şi în Germania“ este unul dintre cele mai importante documente ale marxismului în problema agrară; ea a fost scrisă de Engels între 15 şi 22 noiembrie 1894 pentru revista „Neue Zeit“. Ceea ce l-a determinat direct pe Engels să scrie această lucrare au fost expunerile oportuniste ale lui Vollmar în problema agrară, şi în primul rînd coraportul cu privire la programul agrar prezentat de el la Congresul Partidului social-democrat din Germania care a avut loc la Frankfurt pe Main la 25 octombrie 1894. În fundamentarea măsurilor propuse, Vollmar s-a referit la programul agrar al socialiştilor francezi, aprobat, după cum afirmă el, întru totul de Engels. Engels, care respinsese încă înainte această afirmaţie (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 22, Bucureşti, Editura politică, 1965, p. 477-478), a considerat necesar să expună într-un articol special punctul de vedere proletar revoluţionar în problema ţărănească şi să critice concepţiile oportuniste ale lui Vollmar, precum şi abaterile de la teoria marxistă din programul agrar al socialiştilor francezi, adoptat la Congresul de la Marsilia (septembrie 1892) şi completat la Congresul de la Nantes (septembrie 1894).

Articolul lui Engels a dat o lovitură nu numai oportunismului german şi francez, dar şi celui internaţional. În Partidul social-democrat din Germania, sub influenţa criticii făcute de Engels, poziţia lui Vollmar, inclusiv în problema agrară, a fost condamnată atît într-o discuţie anterioară Congresului ordinar de la Breslau, cît şi la acest congres, care a avut loc în 1895. Ulterior însă, ca urmare a creşterii tendinţelor oportuniste în cadrul partidelor din Internaţionala a II-a, concepţiile lui Engels asupra atitudinii clasei muncitoare faţa de ţărănime nu numai că nu au fost dezvoltate, ci au şi fost substituite prin diferite concepţii vulgar-reformiste şi revizioniste în problema agrară. Împotriva acestor concepţii s-a ridicat cu hotărîre V. I. Lenin, care a apărat puritatea învăţăturii marxiste şi a dezvoltat-o.

În timpul vieţii lui Engels, lucrarea „Problema ţărănească în Franţa şi în Germania“ a fost reprodusă în revista poloneză „Przedświt“ nr. 12 din 1894 sub titlul „Problema ţărănească“.

În februarie 1903 V. I. Lenin a tradus în limba rusă începutul articolului lui Engels (vezi volumul de faţă, p. 391-395), atunci cînd şi-a pregătit prelegerile în problema agrară pe care le-a ţinut la Şcoala superioară rusă de ştiinţe sociale din Paris (textul manuscrisului acestei traduceri, care se păstrează în Arhiva Institutului de marxism-leninism de pe lîngă C. C. al P.C.U.S., a fost publicat în „Culegeri din Lenin“ vol. XIX, p. 295-300).

Prima ediţie rusă a lucrării lui Engels a apărut în 1904 la Geneva, sub îngrijirea lui G. V. Plehanov, cu o prefaţă scrisă de acesta.  - Nota red. Editurii Politice (nota 319, vol. 2)