|
|
|
Jacobi, Abraham (1830-1919) - medic german,
membru al Ligii comuniştilor, unul dintre
inculpaţi în procesul comuniştilor de
la Köln din 1852; achitat de Curtea cu juri, rămîne
în continuare în detenţiune pentru
„lezmajestate“; în 1853 a emigrat în
Anglia, apoi în S.U.A., unde a răspîndit în
presă ideile marxismului şi a participat
la războiul civil de partea statelor din
Nord; mai tîrziu preşedinte al Academiei de
ştiinţe medicale din New York
(1885-1889), profesor şi preşedinte al
unei serii de institute de învăţămînt
medical; a scris lucrări de medicină. -
II 330
|
|
|
Jacquemet - preot francez; în 1848 vicar
general al arhiepiscopului Parisului. - I 488 |
|
| Jaubert, Hippolyte-François, conte
(1798-1874) - om politic francez, monarhist, în
1840 ministru al lucrărilor publice în
cabinetul Thiers, deputat în Adunarea naţională
din 1871. - I 489 |
|
| Johann (pseudonim literar Philalethes)
(1801-1873) - rege al Saxoniei (1854-1873); a
tradus unele opere ale lui Dante. - II 140 |
|
| Joinville, François-Ferdinand,
Philippe-Louis-Marie, duce d'Orléans, prinţ
de (1818-1900) - fiul lui Ludovic-Filip; după
victoria revoluţiei din februarie 1848 a
emigrat în Anglia. - I 268, 276 |
|
| Jones, Richard (1790-1855) - economist
englez, lucrările sale reflectă decăderea
economiei politice clasice din Anglia; într-o
serie de probleme ale economiei politice, el l-a
depăşit pe Ricardo. - I 395 |
|
| Joule, James Prescott (1818-1889) - fizician englez; a făcut cercetări
în domeniul electromagnetismului şi al căldurii; a determinat
echivalemtul mecanic al căldurii. - II 57 |
|
| Jung, Hermann (1830-1901) - de profesiune
ceasornicar; militant al mişcării
muncitoreşti internaţionale şi elveţiene,
a luat parte la revoluţia din 1848-1849 din
Germania; emigrant la Londra, membru al
Consiliului General al Asociaţiei Internaţionale
a Muncitorilor şi secretar-corespondent
pentru Elveţia (noiembrie 1864-1872); casier
al Consiliului General (1871-1872), în 1865
vicepreşedinte al Conferinţei de la
Londra, în 1866 preşedinte al Congresului de
la Geneva, în 1868 al celui de la Bruxelles, în
1869 al celui de la Basel şi în 1871 al
Conferinţei de la Londra ale Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor; membru al
Consiliului federal britanic; pînă la
Congresul de la Haga din 1872 a promovat în
Internaţională linia lui Marx; în
toamna anului 1872 a aderat la aripa reformistă
a Consiliului federal britanic; după 1877 s-a
retras din mişcarea muncitorească. - I
437, 447, 490 |
|
|
|
| Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese în două
volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, vol. 2, 1967, Editura Politică |
|
|
|
|
|
