|
|
|
Kanitz, Hans
Wilhelm Alexander,
conte de (1841-1913) - om politic german, unul
dintre liderii partidului conservator, membru în
Landtagul prusian şi în Reichstag, exponent
al intereselor marilor proprietari funciari.
- II
399
|
|
|
Kant,
Immanuel (1724-1804) - întemeietorul
filozofiei clasice germane. „Trăsătura
fundamentală a filozofiei lui Kant o
constituie concilierea materialismului cu
idealismul, realizarea unui compromis între ele,
îmbinarea într-un singur sistem a unor curente
filozofice eterogene opuse“ (Lenin). În
teoria cunoaşterii, recunoscînd existenţa
realităţii obiective şi acţiunea
ei asupra simţurilor noastre (în aceasta
constă latura materialistă a filozofiei sale), Kant separă totodată, în mod metafizic şi
în spirit agnostic fenomenul de esenţa sa,
afirmînd că „lucrul în sine“, adică
aşa cum este el, independent de cunoaşterea
noastră, nu poate fi niciodată
cunoscut; cognoscibile sînt, după el, numai
„fenomenele“, adică modul cum apare
„lucrul în sine“ facultăţii
noastre de cunoaştere. Scrierile sale cu
privire la ştiinţele naturii, datînd
din prima perioadă a activităţii
sale, şi în special ipoteza sa cu privire
la originea lumii, conţin elemente de
materialism şi ale unei dialectici spontane.
Ideea dezvoltată de Kant în 1795 cu privire
la necesitatea unei păci veşnice între
popoare reprezintă punctul culminant al gîndirii
sociale din acea vreme. - I 172, 322, 341, 342; II 54-57; 87, 109, 117, 336, 344, 345, 346, 349,
356, 466, 470 |
|
| Kaufman,
Illarion Ignatievici (1848-1916) -
economist rus, profesor la Universitatea din
Petersburg; autorul unor lucrări cu privire
la circulaţia banilor şi la credit. -
I 403, 404 |
|
| Kautsky,
Karl (1854-1938) - teoreticianul Partidului
social-democrat din Germania şi al Internaţionalei
a II-a; redactor la revista „Die Neue
Zeit“ (1883-1917). În deceniul al 9-lea al
secolului al XIX-lea a aderat la marxism; a
scris o serie de lucrări în probleme ale
teoriei marxiste, care, deşi conţineau
greşeli, au jucat un rol pozitiv în
propagarea marxismului; mai tîrziu s-a situat
pe poziţiile oportunismului şi a
devenit ideologul centrismului în
social-democraţia germană şi în
Internaţionala a II-a; după Revoluţia
din Octombrie 1917 s-a ridicat făţiş
împotriva dictaturii proletariatului şi a
Puterii sovietice. - II 35-37 |
|
| Kaye,
sir John William (1814-1876) - istoric
militar şi funcţionar colonial englez,
secretar al departamentului politic şi al
departamentului secret din Ministerul pentru
problemele Indiei (1858-1874); autorul unor lucrări
de istorie şi etnografie a Indiei, precum
şi de istorie a războaielor coloniale
engleze în Afganistan şi India. - II 184 |
|
| Kelley
Wischnewetzky, Florence - vezi Wischnewetzky,
Florence. |
|
| Kepler, Johannes (1571-1630) - astronom german de seamă, a
descoperit legile mişcării planetelor. - II 53 |
|
|
|
| Kinkel,
Gottfried
(1815-1882) - poet şi publicist german,
democrat mic-burghez; în 1849 a luat parte la
insurecţia din Baden-Palatinat; condamnat
de tribunalul prusian la detenţiune pe viaţă,
în 1850 a evadat din închisoare şi a
emigrat în Anglia; unul dintre liderii emigranţilor
mic-burghezi de la Londra; redactor al publicaţiei
„Hermann“ (1859); a luptat împotriva lui
Marx şi Engels. - I 329 |
|
| Klein,
Johann Jacob (n. aprox. în 1818) - medic
din Köln, membru al Ligii comuniştilor; în
1852 inculpat în procesul comuniştilor de
la Köln; achitat de Curtea cu juri; la începutul
deceniului al 7-lea a luat parte la mişcarea
muncitorească germană. - I 330 |
|
| Kolb
- membru al Consiliului General al Asociaţiei
Internaţionale a Muncitorilor (1870-1871).
- I 490 |
|
| Koller,
Ernst Matthias de (1841-1923) - om politic
reacţionar prusian; ministru de interne
(1894-4895). - I 110 |
|
|
|
| Kossuth,
Lajos (1802-1894) - conducător al mişcării
ungare de eliberare naţională; în
timpul revoluţiei din 1848-1849 s-a situat
în fruntea elementelor burghezo-democratice;
şeful guvernului revoluţionar ungar.
Una dintre principalele greşeli ale lui
Kossuth care au contribuit la înfrîngerea
revoluţiei a fost atitudinea faţă
de revendicările naţionale ale românilor
şi slavilor din Ungaria. Refuzul lui de a
acorda libertăţi naţionale românilor
şi acceptarea votului Dietei nemeşeşti
din Cluj cu privire la înglobarea Transilvaniei
în Ungaria au provocat dezbinarea forţelor
revoluţionare române şi maghiare,
fapt de care a profitat curtea de la Viena. După
înfrîngerea revoluţiei a emigrat. - II
329 |
|
| Kovalevski,
Maksim Maksimovici
(1851-1916) - sociolog, istoric, etnograf
şi jurist rus, om politic de orientare
liberal-burgheză; autor al unor lucrări
de istorie a comunei primitive. - II 82, 198,
199-261, 262, 266, 271 |
|
| Kriege,
Hermann (1820-1856) - ziarist german,
reprezentant al „adevăratului“
socialism; participant la revoluţia din
1848-1849, membru al Comitetului central al
democraţilor din Germania. - II 321, 322 |
|
| Krupp,
Alfred (1812-1887) - mare industriaş
german, proprietarul unei uzine siderurgice
şi al unei fabrici de armament, care a
livrat tunuri şi arme multor state din
Europa. - I 541; II 403 |
|
|
Kugelmann,
Ludwig (1830-1902) - medic german, a luat
parte la revoluţia din 1848-1849, membru al
Asociaţiei Internaţionale a
Muncitorilor; în 1867 delegat la Congresul de
la Lausanne şi în 1872 la Congresul de la
Haga ale Asociaţiei Internaţionale a
Muncitorilor; prieten al familiei Marx. - II
427-431, 432, 433-435, 436 |
|
| Kuhlmann,
Georg (n. 1812) - agent secret al guvernului
austriac; s-a dat drept „profet“; în
deceniul al 5-lea al secolului al XIX-lea a
propagat în rîndurile meseriaşilor
germani adepţi ai lui Weitling din Elveţia
ideile „adevăratului“ socialism,
folosind frazeologia religioasă. - II 322 |
|
|
|
| Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese în două
volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, vol. 2, 1967, Editura Politică |
|
|
|
|
|
