Alexandru Sahia

Puşkin

În cursul acestei luni, s-a sărbătorit în întreaga lume, într-un chip deosebit, o sută de ani de la uciderea în duel a genialului poet Alexandru Puşkin. În Rusia, s-au organizat conferinţe, s-au deschis expoziţii, s-au dat concerte, iar operele sale de seamă au fost editate în milioane de exemplare. Toate acestea s-au realizat în cadre de mari proporţii, pentru ca, astfel, masele largi să se poată apropia cît mai mult de cel mai mare liric al Rusiei de ieri şi de astăzi.

Iată cum vreme de o sută de ani gloria lui Alexandru Sergheevici Puşkin a crescut tot mai mult, spărgînd hotarele propriei sale patrii, cucerind lumea.

Deşi a aparţinut unei familii vechi boiereşti şi a trăit într-o epocă cu influenţe reacţionare, şi în artă, Puşkin se situează pe un plan progresist, îmbrăţişînd şi menţinînd legături cu grupul "decembriştilor". A văzut în literatură un rol social, miljoc de apărare a clasei asuprite. Voia ridicarea poporului îngenunchiat şi incult la o viaţă demnă şi bună. În magnifica sa operă, Puşkin iubeşte omul.

De la început, trîmbiţa lui răsună vestitor de-a lungul stepelor, făcînd să tresară o lume străină de cîntec, îndobitocită de muncă şi cnut. Şi lumea, lumea mojicilor, l-a iubit.

Îmbrăţisînd asemenea idei, s-a găsit de multe ori într-o luptă acerbă cu regimul autocratic din timpul său. Nu o dată cizme de generali bătrîni, cu sau fără pinteni, au călcat brutal, strivind sub tălpi, versurile de înaltă muzicalitate ale liricului Puşkin...

"Nici o putere, nici un guvern nu poate să reziste acţiunii distrugătoare a proiectilului tipograf", scria Puşkin. Şi cînd ? Acum o sută de ani...

Ce mult credea acest poet genial în forţa de neînvins a gîndului imprimat, în dinamismul tipografic, în demnitatea şi rolul misionar al ziditorului în slovă....

Alexandru Sahia

              Adevărul, LI, nr. 16, 282, 24 februarie 1937

 

 



Sursa: Alexandru Sahia - "Uzina vie" , ediţia a II-a, Editura Tineretului, 1964

Transcriere: Condel Emilian, septembrie 2009