[ARTICOL REDACŢIONAL]
[14 aprilie 1918]
SALUTĂM CONGRESUL
Azi se adună la Moscova delegaţi din întreaga Rusie, prizonieri de război de toate limbile şi neamurile, ţărani şi muncitori. La chemarea Comitatului Central răspuns toate organizaţiile de pe întinsul pămînt al acestei ţări.
Ce i-a adus pe ei aici?
În ţara aceasta, unde s-a pus fundamentul unei vieţi noi, unei rînduieli drepte, unde stăpîn este acum acela care de mult trebuia să fie, ţăranul şi muncitorul, aici se adună acuma ţăranii şi muncitorii din ţările Europei mijlocii ca să se sfătuiască împreună despre stabilirea aceleiaşi rînduieli şi la noi acasă.
Aici nu se adună grofi şi baroni, fabricanţi şi bancheri, avocaţi şi doctori, nu se adună în parlament ca să vorbească multe şi să facă numai planuri goale. Aici se adună aceia cari viaţa întreagă au asudat, s-au trudit, au suferit. Şi ştim bine că cel ce a suferit şi suferă nu vorbeşte, ci urlă, cel ce s-a trudit o viaţă întreagă pentru alţii îşi încordează muşchii pentru lupta cu furii muncii omeneşti şi cel ce cu sudori de sînge îşi cîştigă puţinul cu care să nu moară de foame va cere sînge de la cei ce, trăind în belşug, n-au avut milă de el.
Iată de ce adunarea de azi nu este o adunare obişnuită, cum n-a fost obişnuită adunarea iobagilor în patruzeci şi opt pe Cîmpul libertăţii, cînd poporul a ars toate hîrtiile, toate legile cari îl înjugau aşa de fără de milă.
Români, unguri, nemţi, cehi, sîrbi, bulgari, ucraineni se vor aduna pentru întîia oară ca în bună înţelegere să hotărască ce paşi trebuie să facă pentru ca să scuture jugul sărăciei, jugul foametei.
Întîia oară îşi unesc sforţările aceia cari, orbiţi de stăpînii de la cîrma ţării, în loc să-şi folosească armele pentru eliberarea celor săraci, pentru eliberarea lor proprie, le îndreptau aţîţaţi de cei cari erau obişnuiţi să sugă munca poporului şi să stăpînească în pace împotriva propriilor lor fraţi, împotriva lor chiar.
Întîia oară într-o sală unde sînt adunaţi reprezentanţii tuturor neamurilor vor răsuna graiurile lor libere, şi aceste graiuri nu vor chema popoarele la ură, ca mai înainte, ci la frăţie, la frăţia celor dezmoşteniţi.
Aici se pune fundamentul păcii între cei nedreptăţiţi de veacuri, dar se pune totodată şi fundamentul unei lupte crîncene şi necruţătoare împotriva acelora cari de patru ani de zile, pentru binele lor şi al moşiilor lor, mînau pe oameni, ca ciurdele de vite, în focul nimicitor împotriva acelora cari pe spatele bietului popor istovit de puteri şi-au adunat comori şi ridicat palate.
Întîia oară proletarii Europei mijlocii fac din piepturile lor zid nestrăbătut nu împotriva muncitorilor şi ţăranilor altor ţări, ci împotriva adevăratului jug: adevăratei robii, a capitalului, care afară de cîştig nu cunoaşte nici milă, nici dureri.
Salutăm congresul de azi, salutăm pacea dintre săraci şi neobositul război cu bogătaşii.
Proletari din lumea întreagă, uniţi-vă pentru lupta sfîntă a celor dezmoşteniţi, uniţi-vă pentru „pacea colibelor şi războiul în contra curţilor domneşti“.
Ţărani şi muncitori, luaţi puterea în mîinile voastre puternice, fiţi singuri stăpîni!
„FOAIA ŢĂRANULUI“, 14 APRILIE 1918.