Capitalul, Volumul I

Indice de nume

A B C D E F G I J L M N O P Q R S T U V W X Y

A

Addington, Stephen (1729—1796) — teolog englez, autorul mai multor manuale şcolare. — 731.

Aikin, John (1747—1822) — medic englez, istoric şi publicist radical. — 604, 754, 761, 762.

Alexandra (1844—1925) — fiica regelui danez Christian al IX-lea; în 1863 s-a căsătorit cu prinţul de Wales, care a devenit ulterior rege al Angliei sub numele de Eduard al VIII-lea. — 265, 269.

Anacharsis (aprox. sec. al VI-lea î.e.n.) — filozof scit. — 115.

Anderson, Adam (1692—1765) — economist scoţian, autorul unei lucrări de istorie a comerţului. — 749, 762.

Anderson, James (1739—1808) — economist scoţian, precursor al lui Ricardo în teoria rentei. — 512, 570, 731, 734 , 749.

Anna (Stuart) (1665—1714) — regină a Angliei (1702—1714); în timpul domniei ei a avut loc unirea Angliei cu Scoţia în Regatul Unit al Marii Britanii (1707). — 176, 741.

Antipatros din Thessalonik (aprox. secolul I î.e.n.) — poet grec. — 417.

Appian(us) din Alexandria (sfîrşitul secolului I e.n. pînă la aprox. 170) — istoric roman; autorul unei vaste „Istorii a romanilor“. — 732.

Arbuthnot John — fermier englez; autorul unei lucrări despre corelaţia dintre preţurile mijloacelor de subzistenţă şi mărimea fermelor, care a apărut anonim în 1773 la Londra. — 319, 337, 339, 728, 732.

Arhiloh (secolul al VII î.e.n.) — poet liric grec. — 375.

Arhimede (aprox. 287—212 î.e.n.) — vestit matematician şi fizician grec al antichităţii. — 316.

Ariosto, Lodovico (1474—1533) — mare poet italian din epoca Renaşterii, autorul poemului „Orlando furioso“. — 45.

Aristotel (384—322 î.e.n.) — filozof grec „cel mai mare gînditor al antichităţii“ (Marx), „mintea cea mai universală dintre vechii filozofi greci“ (Engels). Aristotel a sintetizat în opera sa ansamblul cunoştinţelor filozofice şi ştiinţifice dobîndite de greci pînă la sfîrşitul sec. al IV-lea î.e.n. şi a pus bazele multor ramuri noi ale ştiinţei. El oscila între materialism şi idealism; în concepţiile sale economice a apărat economia naturală a societăţii sclavagiste; a fost primul care a analizat forma valoare, precum şi cele două forme iniţiale ale capitalului (capitalul comercial şi capitalul cămătăresc). — 74, 75, 96, 100, 166, 177, 337, 417.

Arkwright, Sir Richard (1732—1792) — întreprinzător englez din perioada revoluţiei industriale, a proiectat şi a construit diferite maşini de filat. — 378, 386, 390, 433 , 437, 497.

Arrivabene, Jean (Giovanni) conte de (junior) (1787—1881) — emigrant politic italian, iniţiatorul Congresului economiştilor de la. Bruxelles din 1847; a tradus în limba franceză unele lucrări economice. — 606.

Ashley, Lord vezi Shaftesbury, Anthony Ashley Cooper, Earl of Ashworth, Henry (1794—1880) — fabricant englez, proprietarul unei filaturi de bumbac, adept al lui Cobden; unul dintre întemeietorii Ligii împotriva legilor cerealelor. — 298, 415.

Athenaios din Naukratis (sfîrşitul secolului al II-lea, începutul secolului al III-lea) — scriitor şi retor grec. — 115, 146.

Augier Marie — ziarist francez, autorul unor articole în probleme economice. — 763.

Aveling Edward (1851—1898) — socialist englez, scriitor şi medic; a tradus în limba engleză volumul I al „Capitalului“; membru al Federaţiei social-democrate şi ulterior membru al Ligii socialiste; soţul Eleanorei Marx. — 36—39.

 

 

B

Babbage, Charles (1792—4871) — matematician şi economist burghez englez. — 357, 360, 385, 400, 413.

Bacon, Francis. Viconte de Saint Albans şi baron de Verulam (1561—1626) — om politic şi de stat englez, filozof, cercetător al naturii şi istoric. „Bacon este adevăratul părinte al materialismului englez şi al întregii ştiinţe experimentale moderne“ (Marx). — 399, 724, 725.

Bailey, Samuel (1791—1870) — filozof şi economist englez; a combătut de pe poziţiile economiştilor vulgari teoria valorii bazată pe muncă a lui Ricardo; totodată el a atras atenţia asupra unor contradicţii în concepţiile economice ale lui Ricardo. — 64, 71, 78, 97, 98, 541, 620.

Baker, Robert — inspector de fabrici în deceniile al 6-lea şi al 7-lea. — 311, 408, 435, 457, 715.

Ballard, Edward (1820—1897) — medic englez, inspector sanitar la Londra. — 477.

Balzac Honoré de (1799—1850) — scriitor francez, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai realismului critic în literatura universală. — 599.

Bankes, George (1788—1856) — jurist şi om politic englez, tory, membru al parlamentului. — 684.

Barbon Nicholas (1640—1698) — economist burghez englez; considera că valoarea unei mărfi este determinată de utilitatea ei; adept al teoriei nominaliste a banilor. — 49—52, 137, 143, 157, 158, 627.

Barton, John (sfîrşitul secolului al XVIII-lea — începutul secolului XIX-lea) — economist englez, reprezentant al economiei politice clasice burgheze. — 641, 682.

Basedow, Johan Bernhard (1724—1790) — pedagog german, influenţat de Rousseau şi de Comenius; şi-a pus drept scop să reformeze sistemul de educaţie din Germania în sensul iluminismului burghez şi să educe tineretul pe baze ştiinţifice şi în spirit patriotic. — 497.

Bastiat, Frédéric (1801—1850) — economist vulgar francez; a propovăduit teoria armoniei intereselor de clasă în societatea burgheză; „exponentul cel mai plat al apologeticii economiei politice vulgare şi care, aceea, o putea reprezenta cel mai bine“ (Marx). — 21, 76, 96, 205, 417, 573.

Baynes John — membru al consiliului municipal din Blackburn; în 1857 a publicat două tratate cu privire la comerţul cu bumbac. — 397, 400.

Bebel, August (1840—1913) — militant de seamă al mişcării muncitoreşti germane şi internaţionale; unul dintre întemeietorii şi conducătorii social-democraţiei germane; membru al Internaţionalei I; din 1867 deputat în Reichstag; prieten şi tovarăş de luptă al lui Marx şi Engels; ca adversar hotărît al militarismului german ca şi al politicii interne „prin fier şi sînge“ duse de Bismarck, a militat pentru unificarea Germaniei pe cale revoluţionar-democratică. În 1878—1890 a condus lupta ilegală a social-democraţiei împotriva legii excepţionale împotriva socialiştilor. A luptat împotriva revizionismului lui E. Bernstein, deşi această luptă n-a avut un caracter consecvent, fiind frînată de unele abateri de natură centristă. — 43.

Beccaria, Cesare Bonesana, marchiz de (1738—1794) — jurist, publicist şi economist italian; reprezentant al iluminismului burghez din secolul al XVIII-lea. — 375.

Bedford, familie aristocrată engleză. — 729.

Beecher Stowe, Harriet Elizabeth (1811—1896) — scriitoare americană, autoarea romanului „Coliba unchiului Tom“; a participat activ la mişcarea aboliţionistă din S.U.A. — 735.

Bekker Immanuel (1785—1871) — filolog, a îngrijit mai multe ediţii din operele lui Platon, Aristotel, Aristofan şi alţii. — 166.

Bell, Sir Charles (1774—1842) — chirurg şi fiziolog scoţian. — 290, 672.

Bellers John (1654—1725) — economist englez; a subliniat importanţa muncii în crearea avuţiei; autorul unor lucrări cu caracter social-reformist. — 144, 152, 159, 337, 358, 436, 488, 489, 497, 624.

Bentham, Jeremy (1748—1832) — sociolog englez; teoretician al utilitarismului: „Un geniu al prostiei burgheze“ (Marx). — 188, 619—621.

Berkeley, George (1685—1753) — filozof reacţionar irlandez, reprezentant al idealismului subiectiv; teolog, economist, critic al mercantilismului; reprezentant al teoriei nominaliste a banilor, considera munca drept principala sursă a avuţiei. — 346, 364.

Bidaut, J. N. (prima jumătate a secolului al XIX-lea) — funcţionar de stat francez; a scris articole economice. — 331.

Biese, Franz (1803—1895) — pedagog, filolog şi filozof german; autorul unei lucrări despre filozofia lui Aristotel. — 417.

Blaise, Adolphe-Gustave (1811—1886) — economist francez; a editat lucrări ale lui Jérôme-Adolphe Blanqui. — 348.

Blakey, Robert (1795—1878) — filozof burghez englez. — 727, 728.

Blanqui, Jérôme-Adolphe (1798—1854) — economist burghez francez şi istoric al doctrinelor economice; reprezentant al economiei politice vulgare. — 287, 348.

Blanqui Louis Auguste (1805—1881) — revoluţionar francez, comunist utopist, organizatorul mai multor societăţi secrete şi comploturi, a participat activ la revoluţia din 1830; în revoluţia din 1848, unul din conducătorii proletariatului revoluţionar francez; a susţinut ideea cuceririi puterii prin mijloace violente de către o organizaţie complotistă şi necesitatea unei dictaturi revoluţionare; a stat 36 de ani în închisoare. — 287.

Block Maurice (1816—1901) — statistician şi economist francez; reprezentant al economiei politice vulgare. — 25.

Boileau, Étienne (1200—1269) — comandant regal al Parisului; autorul lucrării „Livre des Métiers“ în care sînt adunate dispoziţiile legale cu privire la atelierele meşteşugarilor francezi. — 494.

Boileau-Despréaux-Nicolas (1636—1711) — poet şi critic literar francez, teoretician al clasicismului. — 662.

Boisguillebert, Pierre Le Pésant, sieur de (1646—1714) — economist francez, precursor al fiziocraţilor; unul dintre fondatorii economiei politice clasice burgheze din Franţa. — 143, 154.

Bolingbroke, Henry Saint-John Viconte (1678—1751) — filozof deist şi om politic englez, unul dintre liderii partidului tory. — 759.

Bonaparte vezi Napoleon al III-lea.

Boulton, Matthew (1728—1809) — fabricant şi inginer englez. — 386, 397.

Boxhorn, Marcus-Zuerius (1612—4653) — istoric şi filolog olandez. — 437.

Bray, John Francis (1809—1897) — economist englez, socialist utopist, adept al lui Robert Owen; a dezvoltat teoria „banilor-muncă“. — 83.

Brentano, Lujo (Ludwig Joseph) (1844— 1931) — economist burghez german; exponent al economiei politice vulgare; unul dintre principalii reprezentanţi ai socialismului de catedră. — 42—46.

Bright, John (1811—1889) — fabricant englez, om politic liberal, unul dintre liderii liber-schimbismului şi dintre fondatorii Ligii împotriva legilor cerealelor; începînd din deceniul al 7-lea lider al aripii de stînga a partidului liberal; ministru în mai multe guverne liberale. — 21, 266, 293, 567, 659, 686, 753.

Brindley, James (1716—1772) — inginer şi inventator englez. — 359.

Broadhurst, J. — economist englez de la mijlocul secolului al XIX-lea; reprezentant al economiei politice vulgare. — 70.

Brodie, Sir Benjamin Collins (1783—1862) — medic englez. — 290.

Brougham, Henry Peter (lord Brougham and Vaux) (1778—1868) — jurist, scriitor şi om de stat englez; în deceniile al 3-lea şi al 4-lea ale secolului al XIX-lea lider de seamă al partidului whig; membru al parlamentului, lord-cancelar (1830—1834). — 762.

Bruckner, John (1726—1804) — pastor protestant englez, autorul unor lucrări filozofice. — 626.

Buchanan, David (1779—1848) — economist şi publicist englez, discipol şi comentator al lui Adam Smith — 140, 568, 734, 735.

Buchez, Philippe-Joseph-Benjamin (1796—1865) — istoric şi om politic francez, republican burghez, unul dintre ideologii socialismului creştin. —746

Burke, Edmund (1729—1797) — publicist şi om politic englez, autorul unor lucrări tratînd probleme economice, whig, ulterior tory, membru al parlamentului; la începutul activităţii sale a înclinat spre liberalism, ulterior reacţionar; unui dintre duşmanii înverşunaţi ai revoluţiei burgheze franceze de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. — 219, 246, 334, 729, 763.

Butler, Samuel (1612—1680) — poet satiric englez; autorul poemului „Hudibras“. — 50.

Byles, Sir John Bernard (1801—1884) — jurist englez, membru al Consiliului privat; autorul unor lucrări tratînd probleme juridice şi de economie politică. — 282.

 

 

C

Cairnes, John Elliot (1823—1875) — economist şi publicist englez; adversar al sclavajului din statele de sud ale S.U.A. — 209, 277, 343.

Campbell, Sir George (1824—1892)  — funcţionar colonial britanic în India; autorul unei serii de lucrări despre India; membru al parlamentului, liberal. — 368.

Cantillon, Philip — economist burghez englez; a prelucrat şi publicat în 1759 ediţia engleză a lucrării lui Richard Cantillon „Essai sur la nature du commerce en général...“. — 563.

Cantillon, Richard (1680—1734) — economist şi comerciant englez; precursor al fiziocraţilor. — 563, 627.

Carey, Henry Charles (1793—1879) — economist vulgar american, protecţionist, a propovăduit armonia între clase în societatea burgheză. — 230, 538, 572, 573, 735, 752.

Carli, Giovanni Rinaldo, conte (1720—1795) — om de ştiinţă italian, autorul unor lucrări despre bani şi comerţul cu cereale; adversar al mercantilismului. — 340.

Carlisle, Sir Anthony (1768—1841) — medic englez. — 290.

Carlyle, Thomas (1795—1881) — scriitor englez, istoric şi filozof idealist; a propovăduit cultul eroilor; a criticat burghezia engleză de pe poziţiile romantismului reacţionar; a aderat la partidul tory; duşman declarat al mişcării muncitoreşti. — 266.

Castlereagh, Henry Robert Stewart, lord (din 1821) marchiz de Londonderry, viconte (1769—1822) — om de stat englez, tory; ministru de război şi ministru al coloniilor (1805—1806, 1807—1809), ministru de externe (1812—1822). — 437.

Cazenove, John — economist vulgar englez, adept al lui Malthus. — 211, 329, 528, 578, 586, 606.

Chalmers, Thomas (1780—1847) — teolog şi economist scoţian, adept fanatic al lui Malthus. —  166, 175, 627, 628.

Carol cel Mare (aprox. 742—814) — rege al francilor (768—800), împărat roman (800—814). — 732.

Carol I (1600—1649) — rege al Angliei (1626—1649); executat în timpul revoluţiei burgheze engleze din secolul al XVII-lea. — 726, 727.

Carol al II-lea (1630—1685) — rege al Angliei (1660—1685). — 139.

Carol al V-lea (1500—1558) — împărat al aşa-numitului imperiu roman de naţiune germană (1519—1556) şi rege al Spaniei sub numele de Carol I (1519—1556). — 741.

Carol al VI-lea (1685—1740) — împărat al aşa-numitului imperiu roman de naţiune germană (1711—1740). — 437.

Carol al X-lea (1622—1660) — rege al Suediei (1654—1660). — 729.

Carol al XI-lea (1655—1697) — rege al Suediei (1660—1697). — 729.

Cernîşevski, Nikolai Gavrilovici (1828—1889) — mare democrat-revoluţionar rus, om de ştiinţă, scriitor şi critic literar; unul dintre cei mai de seamă precursori ai social-democraţiei ruse. — 21.

Cervantes Saavedra, Miguel de (1547—1616) — scriitor spaniol, clasic al prozei realiste universale. — 100.

Chamberlain, Joseph (1836—1914) — om de stat englez; în 1873—1875 a fost primar al oraşului Birmingham; ulterior, timp de mai mulţi ani, ministru; unul dintre principalii organizatori ai războiului anglo-bur; ideolog al imperialismului englez. — 651.

Cherbuliez, Antoine-Eliseé (1797—1869) — economist elveţian, adept al lui Sismondi; a îmbinat teoria lui Sismondi cu elemente din teoria lui Ricardo. — 194, 198, 594.

Chevallier, Jean-Baptiste-Alphonse (1793—1879) — chimist şi farmacist francez. — 260.

Child, Sir Josiah (1630—1699) — comerciant şi economist englez, mercantilist; „apărător al capitalului industrial şi comercial“ împotriva capitalului cămătăresc; „părinte al sistemului bancar modern“ (Marx). — 105, 763.

Cicero (Marcus Tullius Cicero) (106— 43 î.e.n.) — om politic, scriitor şi orator roman, filozof eclectic. — 417.

Cincinatus (Lucius Quinctius) (secolul al V-lea î.e.n.) — patrician roman, consul (460 î.e.n.), dictator (458 şi 439 î.e.n.). Potrivit legendei a dus o viaţă simplă şi şi-a cultivat singur pămîntul. — 197.

Clauren, Heinrich (pseudonimul literar al lui Carl Heun) (1771—1854) — scriitor german, autor de romane şi nuvele sentimentale. — 235.

Claussen, Pieter — inventator belgian, constructorul maşinii circulare de tricotat. — 381.

Clement, Simon — comerciant englez. — 105.

Cobbett, William (1762—1835) — om politic şi publicist englez de origine ţărănească; reprezentant de seamă al radicalismului mic-burghez; a luptat pentru democratizarea regimului politic din Anglia. — 299, 727, 758, 760.

Cobden, Richard (1804—1865) — fabricant din Manchester, liberal, adept al liberului-schimb; unul dintre fondatorii Ligii împotriva legilor cerealelor; membru al parlamentului. — 21, 293, 686.

Colbert, Jean-Baptiste, marchiz de Leignolay (1619—1685) — om de stat francez, controlor general al finanţelor în timpul lui Ludovic al XIV-lea; în 1665—1683 a condus de fapt politica externă şi internă a Franţei; a dus o politică mercantilistă în interesul întăririi monarhiei feudal-absolutiste. — 320, 760.

Colins, Jean-Guillaume-César-Alexandre-Hippolyte (1783—1859) — economist mic-burghez francez, de origine belgian; a susţinut încasarea rentei funciare de către stat, considerînd că acesta ar fi un mijloc pentru rezolvarea contradicţiilor din orînduirea capitalistă. — 624, 700, 774.

Columb, Cristofor (Colombo, Cristoforo) (1451—1506) — navigator renumit, descoperitorul Americii; de origine genovez; a fost în serviciul regelui Spaniei. — 145.

Comte, François-Charles-Louis (1782—1837) — publicist francez liberal, economist vulgar. — 755.

Comte, Isidore-Auguste-François-Marie (1798—1857) — matematician, filozof şi sociolog francez; întemeietorul pozitivismului. — 25, 344.

Condillac, Etienne-Bonnot de (1715—1780) — economist francez şi filozof deist, senzualist; considera că valoarea lucrurilor este determinată de utilitatea lor. — 172.

Condorcet, Marie Jean-Antoine, Nicolas Caritat marchiz de (1743—1794) — sociolog burghez francez, iluminist; în timpul revoluţiei burgheze franceze de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea a aderat la girondini; a elaborat o concepţie idealistă asupra progresului continuu al societăţii burgheze considerînd că acesta ar fi determinat de progresul raţiunii. — 626.

Corbet, Thomas (secolul al XIX-lea) — economist englez, adept al lui Ricardo. — 164, 599.

Corbon, Claude-Anthime (1808—1891) — muncitor francez, ulterior deputat; republican burghez. — 496.

Courcelle-Seneuil-Jean-Gustave (1813—1892) — economist burghez francez; autorul unei serii de lucrări despre economia întreprinderilor industriale şi despre probleme de credit şi bănci. — 244, 607.

Cromwell, Oliver (1599—1658) — om de stat englez; conducătorul burgheziei şi al nobilimii îmburghezite în perioada revoluţiei burgheze engleze din secolul al XVII-lea; lord protector al Angliei, Scoţiei şi Irlandei (1653—1658). — 726, 728, 752.

Culpeper, Sir Thomas (1578—1662) — economist burghez englez, adept al mercantilismului. — 763.

Custodi, Pietro (1771—1842) — economist italian, a editat principalele lucrări ale economiştilor italieni de la sfîrşitul secolului al XVI-lea—începutul secolului al XIX-lea. — 53, 88, 104, 106, 167, 171, 375, 656.

Cuvier, Georges-Léopold-Chrétien-Frédéric-Dagobert, baron de (1769—1832) — cercetător al naturii, zoolog şi paleontolog francez, a ridicat anatomia comparată la rangul de ştiinţă. Engels caracterizează teoria cataclismelor (teoria catastrofelor) a lui Cuvier ca „revoluţionară în vorbe, dar reacţionară în fapt. În locul creaţiei divine unice, ea punea un şir întreg de acte de creaţie repetate, făcînd astfel din miracol una din pîrghiile esenţiale ale naturii“. — 519.

Cuza, Alexandru Ioan — primul domnitor al Principatelor Unite (1859—1862) şi al statului naţional România (1862—1866). A participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova, iar după aceea la mişcarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări. A înfăptuit două mari reforme — agrară şi electorală, care au îndîrjit pe reprezentanţii boierimii conservatoare şi ai aripii de dreapta a burgheziei. Aceştia unindu-se în coaliţia cunoscută sub numele de monstruoasa coaliţie l-au silit să abdice în februarie 1866 şi au adus în locul său pe prinţul străin Carol de Hohenzollern. — 181.

 

 

D

Daire, Louis-François-Eugène (1789—1847) — economist burghez francez, editorul unor lucrări de economie politică. — 50, 105, 123, 154, 172, 324.

Dante, Alighieri (1265—1321) — scriitor italian; unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii. — 17, 118, 258.

Darwin, Charles Robert (1809—1882) — mare naturalist englez; întemeietorul biologiei ştiinţifice şi al concepţiei despre evoluţia istorică a speciilor de plante şi animale pe calea selecţiei naturale, concepţie cunoscută sub numele de darvinism. — 352, 381.

Daumer, Georg Friedrich (1800—1875) — scriitor german, autorul unor lucrări de istorie a religiei. — 391.

De Cous, Solomon (1576—1626) — arhitect şi inginer francez. — 386.

Defoe, Daniel (aprox. 1660—1731) — scriitor şi publicist englez; a scris lucrări în care a tratat probleme de economie, politică, istorie şi religie; autorul romanului „Robinson Crusoe“. — 154, 626.

De Quincey, Thomas (1785—1859) — scriitor şi economist englez, comentator al lui Ricardo; lucrările sale reflectă decăderea şi destrămarea şcolii lui Ricardo. — 404.

Derby, Edward George Geoffrey Smith Stanley (din 1851) Earl of (1799— 1869) — om de stat englez, whig pînă în 1835, apoi lider al torylor, ulterior unul dintre liderii partidului conservator; prim-ministru . (1852, 1858—1859, 1866-1868). — 463.

De Roberty, Evgeni Valentinovici (1843—1915) — filozof pozitivist rus şi economist burghez vulgar, în deceniul al 8-lea reprezentant al zemstvelor, liberal burghez, ulterior a emigrat în Franţa. — 25.

Descartes (Cartesius) René (1596—1650) — cunoscut filozof dualist francez, matematician şi naturalist; reprezentant de seamă al raţionalismului în filozofia modernă; exponent ideologic al burgheziei în ascensiune. — 399.

Destutt de Tracy-Antoine-Louis-Claude, conte (1754—1836) — economist vulgar francez, filozof senzualist; adept al monarhiei constituţionale. — 91, 95, 170, 176, 336, 338, 657.

Dickens, Charles (1812—1870) — mare scriitor realist englez. — 451.

Diderot, Denis (1713—1784) — filozof materialist şi scriitor francez, ateist militant, unul dintre cei mai de seamă iluminişti. A condus lucrările de elaborare a „Enciclopediei“, care a avut un rol important în pregătirea ideologică a revoluţiei burgheze franceze din 1789. — 147.

Dietzgen, Joseph (1828—1883) — social-democrat german; de profesiune muncitor pielar, filozof autodidact „care a descoperit în mod independent materialismul dialectic“ (Lenin). — 22.

Diodor din Sicilia (aprox. 80—29 î.e.n.) — istoric grec. — 156, 247, 351, 377, 517.

Doubleday, Thomas (1790—1870) — publicist şi economist englez, radical burghez; adversar al malthusianismului. — 760.

Dryden, John (1631—1700) — poet şi dramaturg englez, reprezentant al clasicismului. — 253.

Ducpétiaux, Eduard (1804—1868) — publicist şi statistician belgian, filantrop burghez; inspector general al închisorilor şi al instituţiilor de binefacere din Belgia. — 679, 680.

Dufferin and Ava, Frederick Temple Hamilton-Temple-Blackwood, marchiz de (1826—1902) — om de stat şi diplomat englez, liberal; mare proprietar funciar în Irlanda; guvernator general al Canadei (1872—1878), vicerege al Indiei (1884—1888). — 715, 716.

Duffy, Charles Gavan (1816—1903) — om politic şi publicist irlandez, unul dintre conducătorii organizaţiei „Tînăra Irlandă“ şi întemeietorul Ligii pentru apărarea drepturilor fermierilor, membru al parlamentului; în 1855 a emigrat în Australia, unde a ocupat o serie de posturi publice. — 776.

Dunning, Thomas Joseph (1799—1873) — militant în mişcarea trade-unionistă engleză şi publicist. — 559, 563, 763.

Dupont, Pierre (1821—1870) — poet francez, autor al unor cîntece care s-au bucurat de o largă popularitate în rîndul muncitorilor. — 700.

Dupont de Nemours, Pierre Samuel (1739—1817) — om politic şi economist francez, fiziocrat, discipol al lui Quesnay. — 123.

 

E

Ecaterina a II-a (1729—1796) — împărăteasă a Rusiei (1762—1796). — 691.

Eden, Sir Frederic Morton (1766—1809) — economist englez, discipol al lui Adam Smith. — 254, 611, 625—626, 683, 727, 730, 733, 760, 763.

Eduard al III-lea (1312—1377) — rege al Angliei (1327—1377). — 111, 282 742.

Eduard al VI-lea (1537—1553) — rege al Angliei (1547—1553). — 739.

Elisabeta I (1533—1603) — regină a Angliei (1558—1603). — 283, 727, 740 743—744.

Emery, Charles Edward (născut 1838) —  inventator american. — 392.

Engels, Friedrich (1820—1895). — 251, 408, 454, 663.

Ensor, George (1769—1843) — publicist englez, adversar al malthusianismului. — 735.

Epicur (aprox. 341 — aprox. 270 î.e.n.) — filozof materialist grec, ateist. — 93.

Eschwege, Wilhelm Ludwig von (1777 — 1855) — geolog german, inginer de mine. — 54.

Everet — inventator englez din secolul al XVIII-lea. — 437.

 

F

Fahrenheit, Gabriel Daniel (1686—1736) — fizician german. În 1714—1715 a construit primul termometru cu mercur şi scara termometrică care îi poartă numele. — 261, 270, 307.

Fairbairn, Sir William (1789—1874) — fabricant, inginer şi inventator englez. — 444.

Farre, John Richard (1774—1862) — medic englez. — 290.

Faucher, Julius (1820—1878) — scriitor şi economist vulgar german. Luînd ca bază numele acestuia, Marx a format verbele „vorfauchen“ — a minţi şi „lügenfauchen“ — a înşira gogoşi. — 251.

Faulhaber, Johann (1580—1635) — matematician şi inginer german. — 386.

Fawcett, Henry (1833—1884) — economist englez, discipol al lui John Stuart Mill; whig. — 566, 621, 662, 753.

Ferguson, Adam (1723—1816) — istoric burghez scoţian, filozof şi sociolog, adept al lui Hume şi profesor al lui Adam Smith. — 137, 364, 371—373.

Ferrand, William Buschfield — proprietar funciar englez, membru al parlamentului; tory. — 277, 425, 584.

Ferrier, François-Louis-Auguste (1777—1861) — economist vulgar francez, protecţionist; a justificat blocada continentală instituită de Napoleon. — 76.

Fichte, Johann Gottlieb (1762—1814) — filozof idealist subiectiv german, reprezentant al filozofiei clasice germane de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. — 67.

Fielden, John (1784—1849) — fabricant, englez, filantrop, adept al legislaţiei cu privire la reglementarea muncii în fabrici. — 412, 421, 761.

Filip al VI-lea de Valois (1293—1350) — rege al Franţei (1328—1350). — 106.

Fleetwood, William (1656—1723) — episcop englez, autorul unei lucrări despre istoria preţurilor în Anglia. — 283.

Fletcher, Andrew (1655—1716) — om politic scoţian, proprietar funciar, membru al parlamentului scoţian; a luptat pentru apărarea independenţei Scoţiei. — 727.

Fonteret, Antoine-Louis — medic francez, autorul mai multor lucrări de igienă socială publicate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. — 373.

Forbes, inventator englez. — 400.

Forbonnais, François-Véron-Duverger de (1722—1800) — economist burghez francez, adept al teoriei cantitative a banilor. — 106.

Forster, Nathaniel (aprox. 1726—1790) — pastor englez, autorul unor lucrări tratînd probleme economice; a apărat interesele muncitorilor. — 284, 436, 518, 730—731.

Forster, William Edward (1818—1866) — fabricant şi om politic englez, liberal, membru al parlamentului. — 671, 672.

Fortescue, Sir John (aprox. 1394—aprox. 1476) — jurist englez; autorul unor lucrări cu privire la organizarea de stat din Anglia. — 724.

Fourier, François-Marie-Charles (1772— 1837) — mare socialist utopist francez. — 301, 392, 436, 606, 702—703.

Franklin, Benjamin (1706—1790) — cunoscut om politic, şi diplomat american, democrat burghez, participant activ la războiul de independenţă din America de Nord; remarcabil om de ştiinţă, fizician şi economist. A contribuit la elaborarea „Declaraţiei de independenţă“ (1776). Ca membru al Coventului Federal Constituţional s-a pronunţat pentru o constituţie democratică şi a cerut desfiinţarea sclaviei negrilor. — 65, 177, 192, 337, 626, 627.

Frederic al II-lea (1752—1786) — rege al Prusiei (1740—1786). — 737, 750.

Freytag, Gustav (1816—1895) — scriitor şi ziarist german. — 744.

Fullarton, John (1780—1849) — economist englez, autorul unor lucrări despre circulaţia banilor şi despre credit, adversar al teoriei cantitative a banilor. — 142, 155, 158.

Fulton, Robert (1765—1815) — inginer şi inventator american, a construit primul vapor. — 497.

 

G

Galiani, Ferdinando (1728—1787) — economist italian, adversar al fiziocraţilor, a susţinut părerea că valoarea lucrurilor este determinată de utilitatea lor; a emis totodată unele ipoteze juste cu privire la esenţa mărfii şi a banilor. — 88, 104, 105, 114, 167, 171, 325, 653.

Ganilh, Charles (1758—1836) — om politic şi economist vulgar francez, epigon al mercantilismului. — 76, 95, 107, 186, 192, 456.

Garnier, Germain, conte de (1754—1821) — economist şi om politic francez, monarhist, epigon al fiziocraţilor; traducător şi comentator al lui Adam Smith. — 373, 560.

Gaskell, Peter (prima jumătate a secolului al XIX-lea) — medic şi publicist englez, liberal. — 444, 453.

Genovesi, Antonio (1712—1769) — filozof idealist italian şi economist, mercantilist. — 167.

Geoffroy Saint-Hilaire, Étienne (1772-1844) — zoolog şi anatomist francez, evoluţionist, unul dintre precursorii lui Ch. Darwin. — 749.

George al II-lea (1683—1760) — rege al Marii Britanii şi al Irlandei (1727—1760). — 54, 111, 743—744.

George al III-lea (1738—1820) — rege al Marii Britanii şi al Irlandei (1760—1820), principe elector şi (din 1814) rege al Hanovrei. — 744.

Gerhardt, Charles-Frédéric (1816—1856) — chimist francez. — 320.

Gillott, Joseph (1799—1873) — fabricant de arcuri de oţel din Birmingham. — 469.

Gisborne, Thomas (1758—1846) — teolog englez, autorul unor lucrări tratînd probleme ale moralei creştine.— 761.

Gladstone, William Ewart (1809—1898)— om de stat englez, tory, apoi peelit; în a doua jumătate a secolului al XIX-lea lider al partidul liberal; ministru de finanţe (1852—1855 şi 1859—1866) şi prim-ministru (1868—1874, 1880—1885, 1886, 1892 1894). — 42—46, 461, 661—662, 745.

Godunov, Boris Feodorovici (aprox. 1551—1605) — ţar al Rusiei (1598—1605). — 728.

Goethe, Johann Wolfgang von (1749—1832) — mare scriitor şi gînditor german, unul dintre cei mai de seamă scriitori ai literaturii universale. — 208.

Gordon, Sir John William (1814—1870) — ofiţer englez, genist, ulterior general; în 1854—1855 comandant al unităţilor de geniu din Crimeea (1854—1855). — 187.

Gottsched, Johann Christoph (1700—1766) — scriitor şi critic german, reprezentant al iluminismului timpuriu din secolul al XVIII-lea din Germania. — 229.

Gray, John (sfîrşitul secolului al XVIII-lea) — scriitor englez, autorul unor lucrări tratînd probleme de politică şi economie. — 174.

Gray, John (1798—1850) — economist englez, socialist utopist, discipol al lui Robert Owen; unul dintre autorii teoriei „banilor-muncă“. — 83.

Greenhow Edward Headlam (1814—1888) — medic englez, s-a ocupat de probleme de igienă socială. — 256, 304, 426.

Greg, Robert Hyde (1795—1875) — fabricant englez, adept al liberului schimb, liberal. — 302.

Gregoir, H. — secretarul asociaţiei muncitorilor tipografi din Bruxelles. — 564.

Grey, Sir George (1799—1882) — om de stat englez, whig, ministru de interne (1846—1852, 1855—1858, 1861—1866) şi ministru al coloniilor (1854—1855). — 299, 673.

Grove, Sir William Robert (1811—1896) — fizician şi jurist englez. — 532.

Güllich, Gustav von (1791—1847) — economist şi istoric german, agronom practician, inventator, istoric al economiei; şeful unei şcoli protecţioniste mic-burgheze în Germania, care apăra munca manuală împotriva muncii mecanizate. — 19, 757.

Guthrie, George James (1785—1856) — chirurg din Londra. — 290.

 

H

Hall, Christopher Newman (1816—1902) — pastor englez, reprezentant al înaltului cler. — 266.

Haller, Carl Ludwig von (1768—1854) — jurist şi istoric elveţian; apologet al feudalismului şi absolutismului. — 399.

Hamilton, Sir William (1788—1856) — filozof scoţian, editorul operelor filozofului scoţian Dugald Stewart. — 331, 494.

Hamm, Wilhelm von (1820—1880) — agronom german; autorul unor lucrări tratînd probleme de agricultură. — 510.

Hanssen, Georg (1809—1894) — economist burghez german, autorul unor lucrări de istorie a agriculturii şi a relaţiilor agrare din Germania. — 248.

Harris, James (1709—1780) — filolog, filozof şi om de stat englez; membru al parlamentului, lord trezorier. — 375.

Harris vezi Malmesbury James Harris.

Harrison, William (1534—1593) — pastor englez, autorul unor lucrări care constituie un important izvor pentru studierea istoriei Angliei din secolul al XVI-lea. — 724, 747.

Hassall Arthur Hiel (1817—1894) — medic englez, autorul unor lucrări cu privire la probleme de igienă socială. — 187 [259].

Hastings, Warren (1732—1818) — om politic englez; primul guvernator general al Indiei (1774—1785) şi totodată funcţionar al Companiilor Indiilor orientale; a dus o politică colonialistă feroce; în 1788 a fost tradus în fata justiţiei fiind acuzat de abuz de putere; a fost însă achitat şi despăgubit de către Companie — 756.

Hegel, Georg, Wilhelm Friedrich (1770— 1831) — filozof german; cel mai de seamă reprezentant al filozofiei clasice germane, idealist obiectiv; a elaborat multilateral dialectica idealistă; ideologul burgheziei germane. Clasicii marxism-leninismului au subliniat că principala contradicţie a filozofiei lui Hegel este aceea dintre metoda sa dialectică şi sistemul său idealist, conservator, care a falsificat dialectica şi a paralizat spiritul ei revoluţionar. — 25, 27, 59, 106, 117, 181, 192, 273, 320, 374, 598, 606.

Heine, Heinrich (1797—1856) — mare poet revoluţionar german; prieten apropiat al familiei Marx. — 619.

Helvetius, Claude Adrien (1715—1771) — filozof francez, reprezentant al materialismului mecanicist, ateist, unul dintre ideologii burgheziei revoluţionare. — 619.

Henric al III-lea (1551—1589) — rege al Franţei (1574—1589). — 145.

Henric al VII-lea (1457—1509) — rege al Angliei (1485—1509). — 282, 724, 725, 739.

Henric al VIII-lea (1491—1547) — rege al Angliei (1509—1547). — 725, 739, 740.

Heraclit (Herakleitos) din Efes (aprox. 540 — aprox. 480 î.e.n.) — filozof materialist grec din şcoala ioniană, „unul dintre întemeietorii dialecticii“ (V. I. Lenin). — 120.

Herrenschwand, Jean (1728—1812) — economist elveţian. — 135.

Hobbes, Thomas (1588—1679) — filozof materialist englez, reprezentant al materialismului mecanicist; concepţiile sale social-politice se disting prin puternice tendinţe antidemocratice. — 183, 399, 627.

Hobhouse, John, Cam, Baron Broughton de Gyfford (1786—1869) — om de stat englez, whig, la propunerea sa a fost adoptată legea din 1831 cu privire la organizarea muncii în fabrici. — 300.

Hodgskin, Thomas (1787—1869) — economist şi publicist englez; a apărat interesele proletariatului şi a criticat capitalismul de pe poziţiile socialismului utopic, folosind în acest scop teoria lui Ricardo. — 350, 363 , 365, 543, 584, 754.

Holinshed, Raphael (mort aprox. 1580) — istoric englez, autorul unei cronici a Angliei, Scoţiei şi Irlandei din cele mai vechi timpuri pînă în deceniul al 8-lea al secolului ai XVI-lea. — 724, 740.

Homer — cel mai mare poet epic grec. A trăit, probabil, între sec. al XII-lea şi al XVIII-lea î.e.n. I se atribuie poemele epice „Iliada“ şi „Odiseea“. — 77.

Hopkins, Thomas (începutul secolului al XIX-lea) — economist englez. — 241.

Horaţiu — (Quintus Horatius Flaccus) (65—8 î.e.n.) — mare poet latin. — 12, 718.

Horne, George (1730—1792) — episcop englez, autor al multor pamflete îndreptate împotriva lui Newton, Hume, A. Smith şi a altor oameni de ştiinţă. — 627.

Horner, Francis (1778—1817) — economist şi om politic englez, membru al parlamentului, whig; preşedinte a Comitetului pentru lingouri (1810), adept al teoriei banilor a lui Ricardo. — 761.

Horner, Leonard (1785—1864) — geolog englez, militant pe tărîm social, inspector de fabrici (1833—1859), s-a ridicat în apărarea intereselor muncitorilor. — 236, 252, 288, 292, 295, 298—300, 305, 409, 410, 423, 424, 436, 559.

Houghton, John (m. 1705) — comerciant englez; autor al unor publicaţii pe teme comerciale, industriale şi agrare. — 436.

Howard de Walden, Charles Augustus Ellis, baron (1799—1868) — diplomat englez. — 287.

Howell — inspector de fabrici englez. — 239, 252, 300, 301.

Howitt, William (1792—1879) — scriitor englez; autorul unor lucrări cu privire la istoria creştinismului şi la alte probleme. — 755.

Hume, David (1711—1776) — filozof englez, idealist, subiectiv, agnostic, economist şi istoric burghez, adversar al mercantilismului, unul dintre primii reprezentanţi ai teoriei cantitative a banilor. — 136, 519, 564, 627.

Hunter, Henry Julian — medic englez, autor al mai multor rapoarte cu privire la condiţiile de viaţă inumane ale muncitorilor. — 407, 668, 670—672, 675, 676, 686, 689, 690—694, 699, 726.

Hutton, Charles (1737—1823) — matematician englez. — 380.

Huxley Thomas Henry (1825—1895) — naturalist englez, colaborator apropiat al lui Ch. Darwin şi unul dintre cei mai de seamă popularizatori şi apărători ai teoriei acestuia; pe plan filozofic, materialist inconsecvent, a promovat concepţii agnostice, el este chiar creatorul termenului de agnosticism. — 491.

 

I

Iacob I (1566—1625) — rege al Angliei şi al Irlandei (1603—1625), rege al Scoţiei sub numele de Iacob al VI-lea (1567—1625). — 727, 741, 743.

Ieronim (aprox. 340—420) — teolog, originar din Dalmaţia; a tradus biblia în limba latină. — 117.

Ioan al II-lea (1319—1364) — rege al Franţei (1350—1364). — 742.

Irod (cel mare) (aprox. 73—4 î.e.n.) — rege al Iudeei (40—4 î.e.n.). — 412.

Isocrate (436—338 î.e.n.) — scriitor şi orator atenian, conducător al curentului promacedonean din Atena şi adversar al lui Demostene. — 377.

 

J

Jacob, William (aprox. 1762—1851) — comerciant şi scriitor englez; a întreprins numeroase călătorii. — 54, 231.

Jones, Richard (1790—1855) — economist englez; lucrările lui reflectă decăderea şi destrămarea şcolii economiei politice clasice; totodată, într-o serie de probleme ale economiei politice el l-a depăşit pe Ricardo. — 42, 319, 331, 340, 345, 579, 598, 608, 641.

Juárez, Benito Pablo (1806—1872) — om de stat mexican, luptător pentru independenţa naţională a ţării; liderul partidului liberal în perioada războiului civil (1858—1860) şi a intervenţiei în Mexic (1861—1867), preşedinte al Mexicului (1858—1872). — 181.

 

K

Kars, von Kars, Williams vezi Williams, Sir William Fenwick.

Kaufman, Illarion Ignatievici (1848—1916) — economist burghez rus, profesor la Universitatea din Petersburg; autorul unor lucrări cu privire la circulaţia banilor şi la credit. — 25, 27.

Kennet, White (1660—1728) — episcop şi istoric englez. — 725.

Kent, Nathaniel (1737—1810) — agronom englez; autorul unor lucrări de agricultură. — 731.

Kincaid, Sir John (1787—1862) — funcţionar englez; din 1850 inspector de fabrici şi închisori în Scoţia. — 409.

Kirchmann, Julius Hermann von (1802—1884) — jurist, publicist şi filozof, liberal consecvent; în 1848 a fost deputat în Adunarea naţională prusiană (centrul de stînga) şi în 1849 deputat în cea de-a doua Cameră; mai tîrziu progresist. — 537.

Kiseleff, Pavel Dmitrievici conte (1788—1872) — om politic şi diplomat rus, general, în 1829—1834 a fost preşedinte plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti, sub ocupaţia Rusiei. Diplomat abil, a urmărit realizarea planurilor ţarismului, care era interesat ca Moldova şi Ţara Românească să fie organizate ca baze de aprovizionare şi de atac ale armatelor ruse în campaniile împotriva Turciei. Ajutat de elementele tinerei generaţii de boieri a elaborat Regulamentele Organice care au statornicit o aspră legislaţie agrară şi au fost o „expresie pozitivă a goanei după supramuncă“ (Marx), dar în acelaşi timp au favorizat dezvoltarea capitalismului şi, prin organizarea aproape identică a celor două ţări, au pregătit unirea acestora. Adept al iluminismului moderat, Kiseleff i-a sprijinit pe Gh. Asachi şi P. Poenaru în opera de edificare a învăţămîntului nostru naţional. Între 1856 şi 1862 ca ambasador al Rusiei la Paris, a sprijinit unirea Principatelor. — 249.

Kopp, Hermann Franz Moritz (1817—1892) — chimist german, autorul unor lucrări de istorie a chimiei. — 320.

Krupp, Alfred (1812—1887) — mare industriaş german, proprietarul unei uzine siderurgice şi al unei fabrici de armament, care a livrat tunuri şi arme multor state din Europa. — 400.

Kugelmann, Ludwig (1830—1902) — medic german din Hanovra; participant la revoluţia din 1848—1849 din Germania; membru al Internaţionalei I; prieten al lui Marx şi Engels; a contribuit la popularizarea volumului I al „Capitalului“. — 18.

 

L

Laborde, Alexandre-Louis-Joseph marchiz de (1774—1842) — arheolog francez, om politic liberal, economist vulgar. — 538.

Lachâtre (La Châtre) Maurice (1814—1900) — ziarist francez progresist, participant la Comuna din Paris din 1871; editorul volumului I al „Capitalului“ lui Marx în limba franceză. — 31, 33, 37.

Laing, Samuel (1810—1897) — om politic şi publicist englez, membru al parlamentului, liberal; a ocupat înalte funcţii administrative în Companiile de căi ferate din Anglia. — 210, 653, 667, 683.

Lancelloti, Secondo (1575—1643) — abate italian, arheolog, autorul unor lucrări de istorie. — 437.

Lasker, Eduard (1829—1884) — om politic german, deputat în Reichstag, unul dintre fondatorii şi conducătorii partidului naţional-liberal, care a sprijinit politica reacţionară a lui Bismarck. — 43.

Lassalle, Ferdinand (1825—1864) — publicist mic-burghez german, avocat; în 1848—1849 a participat la mişcarea democratică din Renania; la începutul deceniului al 7-lea a aderat la mişcarea muncitorească, fiind unui dintre întemeietorii Uniunii generale a muncitorilor germani (1863), căreia i-a imprimat însă o orientare oportunistă; a sprijinit politica unificării „de sus“ a Germaniei sub hegemonia Prusiei; a pus bazele curentului oportunist din mişcarea muncitorească germană, lassalleanismul, care susţinea ideea renunţării la lupta de clasă. — 11, 120.

Lauderdale, James Maitland, conte de (1759—1839) — om politic şi economist englez; a criticat teoria lui Adam Smith de pe poziţiile economiei politice vulgare. — 359.

Laurent, Auguste (1807—1853) — chimist francez. — 320.

Lavergne, Louis-Gabriele-Léonce-Guilhaud de (1809—1880) — om politic şi economist francez; autorul mai multor lucrări de economie agrară. — 510, 538, 717.

Law John of Lauriston (1671—1729) — economist burghez englez, financiar, ministru de finanţe al Franţei (1719—1720); cunoscut prin speculaţiile sale cu ocazia emisiunii de bancnote, care s-au încheiat în 1720 printr-un crah formidabil. — 105, 627.

Le Chapelier, Isaac-René-Guy (1754—1794) — om politic reacţionar francez; autorul legii cu privire la interzicerea asocierii muncitorilor şi a grevelor, adoptate de Adunarea naţională la 14 iunie 1791; a fost executat în perioada dictaturii iacobinilor pentru activitate complotistă. — 746.

Lemontey, Pierre-Eduard (1762—1826) — istoric, economist şi om politic francez; în 1791—1792 membru al Adunării legislative (aripa de dreapta); a fugit din Franţa cînd iacobinii au preluat puterea. — 373.

Lesaje, Alain-René (1668—1747) — scriitor francez, autorul cunoscutului roman „Istoria lui Gil Blas de Santillane“. — 716.

Lessing, Gotthold Ephraim (1729—1781) — critic literar şi critic de artă, poet, iluminist, întemeietorul esteticii realiste şi al literaturii naţionale clasice germane; adversar al absolutismului. — 27.

Letheby, Henry (1816—1876) — medic şi chimist englez. — 265.

Le Trosne, Guillaume-François (1728—1780) — economist francez fiziocrat. — 50, 54, 106, 116, 125, 130, 133, 158, 171—174, 176, 223.

Levi, Leone (1821—1888) — economist, statistician şi jurist englez. — 738.

Lichnowski, Felix Maria, prinţ de (1814—1848) — mare proprietar funciar în Silezia, ofiţer reacţionar prusian; în 1848 membru al Adunării naţionale de la Frankfurt (aripa de dreapta); ucis de popor în timpul insurecţiei din septembrie 1848 de la Frankfurt pe Main. — 602.

Licinius (Caius Licinus Stolo) (prima jumătate a secolului al IV-lea î.e.n.) — om de stat roman. — 732.

Licurg — figură legendară de legiuitor, înţelept considerat ca întemeietor al statului sclavagist Sparta, a trăit, potrivit tradiţiei, în sec. IX—VIII î.e.n. — 433.

Liebig, Justus baron de (1803—1873) — om de ştiinţă german, unul dintre întemeietorii agrochimiei. — 250, 339, 395, 512, 583.

Linguet, Simon, Nicolas-Henri (1736—1794) — avocat, publicist, istoric şi economist francez, i-a combătut pe fiziocraţi şi a criticat libertăţile burgheze şi relaţiile de proprietate capitaliste. — 244, 298, 345, 625, 742.

Locke, John (1632—1704) — renumit filozof dualist englez, sensualist; economist burghez; a oscilat între teoria nominalistă şi teoria metalistă a banilor. — 49, 50, 105, 116, 138, 164, 399, 627.

Lucian (aprox. 125—aprox. 180 î.e.n.) — scriitor satiric grec. — 627.

Lucreţiu (Titus Lucretius Carus) (aprox. 99 — aprox. 55 î.e.n.) — filozof şi poet latin de seamă; materialist, ateist. — 227.

Ludovic Bonaparte vezi Napoleon al III-lea.

Ludovic Filip, duce de Orléans (1773—1850) — rege al Franţei (1830—1848). — 288.

Ludovic al XIV-lea (1638—1715) — rege al Franţei (1643—1715). — 154.

Ludovic al XVI-lea (1754—1793) — rege al Franţei (1774—1792), a fost executat în timpul revoluţiei burgheze franceze de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. — 741.

Luther, Martin (1483—1546) — întemeietorul protestantismului (lutheranismului) în Germania; ideolog al bürgerimii germane. În timpul războiului ţărănesc din 1525 Luther s-a ridicat împotriva ţărănimii răsculate şi a sărăcimii oraşelor trecînd de partea principilor. — 149, 205, 320, 602, 757.

 

M

Macaulay, Thomas Babington (1800—1859) — istoric şi om politic burghez englez, whig, membru al parlamentului. — 284, 287, 722, 728.

MacCulloch, John Ramsay (1789—1864) — economist burghez englez, vulgarizator al teoriei economice a lui Ricardo; apologet al capitalismului. — 157, 164, 167, 205, 284, 331, 417, 446, 450, 527, 618, 620, 731.

Mac-Gregor, John (1797—1857) — statistician englez, adept al liberului schimb, membru al parlamentului, întemeietorul şi unul dintre directorii lui British Royal Bank (1849—1856). — 284.

Maclaren, James — economist burghez englez din secolul al XIX-lea, a studiat istoria circulaţiei banilor. — 112.

Macleod, Henry Dunning (1821—1902) — economist vulgar englez, s-a ocupat îndeosebi de teoria creditului. — 76, 167.

Malmesbury James Harris, conte de (1746—1820) — diplomat şi om politic englez, whig; ambasador la Petersburg (1777—1782). — 375.

Malthus, Thomas Robert (1766—1834) — preot englez, economist, ideolog al aristocraţiei funciare îmburghezite, apologet al capitalismului, promotor al teoriei reacţionare a suprapopulaţiei, prin care căuta să justifice mizeria oamenilor muncii în capitalism. — 175, 225, 324, 363, 512, 533, 565, 578, 583, 589, 598, 599, 605, 608, 617, 620, 626, 643, 656, 709.

Mandeville, Bernard de (1670—1733) — scriitor satiric, medic şi economist englez. — 365, 624, 625, 627.

Martineau, Harriet (1802—1876) — scriitoare engleză, a propagat malthusianismul. — 644.

Marx, Karl (1818—1883) — 25, 26, 33—46, 122, 320, 348, 522, 537, 638.

Marx-Aveling, Eleanor (1855—1898) — militantă de seamă a mişcării muncitoreşti engleze şi internaţionale în ultimele două decenii ale secolul al XIX-lea; fiica cea mai mică a lui Karl Marx, din 1884 soţia lui Edward Aveling. — 36, 41, 44, 45.

Massie, Joseph (m. 1784) — economist englez, reprezentant al economiei politice clasice burgheze. — 519.

Maudslay, Henry (1771—1831) — fabricant, inginer şi inventator englez. — 393.

Maurer Georg Ludwig, cavaler de (1790—1872) — istoric german, a studiat orînduirea socială a Germaniei vechi şi medievale. — 86, 248.

Maximilian de Habsburg (1832—1867) — arhiduce de Austria, guvernator general al posesiunilor Austriei în Italia (1857—1859), în timpul intervenţiei anglo-franco-spaniole în Mexic a fost proclamat împărat al Mexicului (1864—1867); a fost împuşcat de patrioţii mexicani. — 181.

Mayer, Sigmund — fabricant din Viena. — 19.

Meitzen, August (1822—1910) — statistician şi istoric-economist; autorul unor lucrări despre relaţiile agrare în Germania şi în alte ţări din Europa. — 248.

Mendelsohn, Moses (1729—1786) — filozof reacţionar german. — 27.

Menenius Agrippa (m. 493 î.e.n.) — patrician roman. — 371.

Mercier de la Rivière, Paul-Pierre (1720—1793) — economist francez, fiziocrat. — 123, 124, 144, 161, 164, 171, 174, 204.

Merivale, Hermann (1806—1874) — economist şi om politic englez, liberal; autorul unor lucrări cu privire la principiile colonizării. — 643, 673, [772].

Meyer, Rudolf Hermann (1839—1899) — economist german; adversar al lui Bismarck. — 250, 537.

Mill, James (1773—1836) — economist şi filozof burghez englez, vulgarizator al teoriei lui Ricardo; în filozofie — continuator al lui Bentham. — 128, 138, 167, 198, 211, 363, 446, 512, 577, 581, 583, 620.

Mill, John Stuart (1806—1873) — economist burghez şi filozof pozitivist englez; epigon al economiei politice clasice burgheze; fiul lui James Mill. — 21, 138, 148, 380, 446, 512, 521—523, 600, 606, 609, 620, 753.

Mirabeau, Honoré-Gabriel-Victor-Riqueti, conte de (1749—1791) — om politic din timpul revoluţiei burgheze franceze de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, apărător al intereselor marii burghezii şi al nobilimii îmburghezite. — 486, 723, 737, 738, 750, 751, 760.

Mirabeau, Victor Riqueti, marchiz de (1715—1769) — economist francez, fiziocrat; tatăl lui Mirabeau Henri-Gabriel. — 627, 768.

Molesworth, Sir William (1810—1855) — om politic englez, liberal (a făcut parte din grupul aşa-zişilor radicali din Mayfain), membru al parlamentului; ministru al lucrărilor publice (1853—1855) şi ministru al coloniilor (1855). — 183.

Molinari, Gustave de (1819—1912) — economist belgian, adept al liberului-schimb. — 172, 431, 607, 673, [773].

Mommsen, Theodor (1817—1903) — istoric burghez german, autorul unor lucrări despre Istoria Romei antice. — 180, 183.

Montalembert, Charles Forbes de Tryon, conte de (1810—1870) — om politic şi publicist francez;  în perioada celei de-a doua Republici, deputat în Adunarea constituantă şi în Adunarea legislativă; orléanist, lider al partidului  catolic. — 478.

Monteil, Amans-Alexis (1769—1850) — istoric burghez francez. — 748, 749.

Montesquieu, Charles de Secondat, baron de La Brède et de (1689—1755) — eminent sociolog francez, economist şi scriitor, reprezentant al iluminismului burghez din secolul al XVIII-lea, teoretician al monarhiei constituţionale şi al separării puterilor; adept al teoriei cantitative a banilor. — 106, 138, 625, 759.

Moore, Samuel (aprox. 1830—1912) — jurist englez, membru al Internaţionalei I; a tradus în limba engleză volumul I al „Capitalului“ (împreună cu Ed. Aveling) şi „Manifestul Partidului Comunist“; prieten al lui Marx şi Engels. — 36—39.

More (Morus), Sir Thomas (1478—1535) — om politic englez, lord-cancelar, scriitor umanist, unul dintre primii reprezentanţi ai comunismului utopic, autorul „Utopiei“. — 627, 724, 725, 740.

Morton, John Chalmers (1821—1888) — agronom englez, autorul unor lucrări de agricultură. — 385, 562.

Müller, Adam Heinrich, cavaler de Nitterdorf (1779—1829) — publicist şi economist german, în ştiinţa economică din Germania reprezentant al aşa-numitei şcoli romantice care exprima interesele aristocraţiei feudale; adversar al teoriilor economice ale lui Adam Smith. — 138.

Mun, John — fiul lui Mun Thomas şi editorul lucrărilor acestuia. — 518.

Mun, Thomas (1571—1641) — comerciant şi economist englez, mercantilist, din 1615 unul dintre directorii Companiei Indiilor Orientale. — 518.

Murphy, John Nicolas — publicist englez, autorul lucrării „Irlanda — industria, relaţiile politice şi sociale“ apărută în 1870 la Londra. — 711.

Murray, Hugh (1779—1846) — geograf  englez. — 351.

 

N

Napoleon al III-lea (Ludovic Bonaparte) (1808—1873) — nepotul lui Napoleon I, preşedintele celei de a doua Republici (1848—1852), împărat al francezilor (1852—1870). — 287.

Nasmyth, James (1808—1890) — inginer englez, inventatorul ciocanului cu abur. — 394, 423, 444.

Newman, Francis William (1805—1897) — filolog şi publicist englez, radical burghez, autorul unor lucrări cu privire la probleme religioase, politice şi economice. — 729, 734.

Newman, Samuel Philips (1797—1842) — filozof şi economist american. — 173, 220.

Newmarch, William (1820—1882) — economist şi statistician american. — 306.

Newnham, G. L. — avocat englez. — 612.

Niebuhr, Barthold Georg (1776—1831) — istoric german, a studiat antichitatea. — 246.

North, Sir Dudley (1641—1691) — economist englez, unul dintre primii reprezentanţi ai economiei politice clasice burgheze. — 116, 135, 139, 143, 399, 627.

 

O

Olmsted, Frederick, Law (1882—1903) — arhitect american specializat în arhitectura parcurilor; autorul unor lucrări despre Anglia şi America de Nord. — 209.

Opdyke, George (1805—1880) — întreprinzător şi economist burghez american. — 177.

Orkney, Elisabeth Villiers, Lady (1657— 1733) — favorita lui Wilhelm de Orania. — 728.

Ortes, Giammaria (1713—1790) — călugăr veneţian, „unul din cei mai de seamă economişti din secolul al XVIII-lea“ (Marx). — 626, 655, 656.

Overstone, Samuel Jones Loyd, lord (din 1860) baron (1796—1883) — bancher şi economist englez, adept al lui „currency principle“. — 138, 157.

Owen, Robert (1771—1858) — mare socialist utopist englez. — 91, 109, 310, 412, 492, 509, 558, 606.

 

P

Pagnini, Giovanni Francesco (1715—1789) — economist italian, autorul unor lucrări despre bani. — 106.

Palmerston, Henry John Temple, Viconte (1784—1865) — om politic englez, la începutul activităţii sale tory, din 1830 unul dintre liderii aripii de dreapta a whigilor, lord-cancelar, ministru de externe (1830—1834, 1835—1841 şi 1846—1851), ministru de interne (1852—1855) şi prim-ministru (1855—1858 şi 1859—1865). — 463.

Papillon, Thomas (1623—1702) — comerciant şi om politic englez, membru al parlamentului, unul dintre directorii Companiei Indiilor Orientale. — 105.

Parisot, Jacques-Théodore (n. 1783) — traducătorul lucrării lui James Mill „Elements of political economy“ în limba franceză. — 577.

Parry, Charles Henry (1779—1860) — medic englez. — 611, 612, 683.

Parry, Sir William Edward (1790—1855) — explorator englez, cercetător al Arcticii. — 110.

Pecqueur, Constantin (1801—1887) — economist francez, socialist-utopist. — 624, 764.

Peel, Sir Robert (1750—1830) — mare fabricant englez, membru al parlamentului, tory; tatăl primului-ministru englez, Robert Peel. — 765.

Peel, Sir Robert (1788—1850) — om politic şi economist englez, lider al torylor moderaţi, care au primit după numele lui, denumirea de peelişti; ministru de interne (1822—1827 şi 1828—1830), prim-ministru (1834—1835 şi 1841—1846); în 1846, cu sprijinul liberalilor, a obţinut abrogarea legilor cerealelor. — 21, 156, 244, 675.

Pericle (aprox. 490—429 î.e.n.) — om politic atenian; a contribuit la consolidarea democraţiei sclavagiste. — 376.

Peto, Sir Samuel Morton (1809—1889) — întreprinzător englez, s-a ocupat cu construcţia de căi ferate, membru al parlamentului, liberal; după ce firma sa a dat faliment în 1866, s-a retras din viaţa politică. — 245.

Petty, Sir William (1623—1687) — economist şi statistician englez, părintele economiei politice clasice burgheze engleze. — 58, 65, 95, 107, 116, 136, 155, 159, 184, 283, 324, 353, 358, 375, 438, 564, 627.

[Pilaf din Pont] (m. aprox. 37) — guvernator al Iudeii (26—36). — 600.

Pindar (aprox. 522 — aprox. 442 î.e.n.) — poet liric din Grecia antică, a scris ode. — 164, 428, 662, 762.

Pinto, Isaac (1715—1787) — mare comerciant şi speculant la bursă olandez, economist. — 164.

Pitt, Williams (junior) (1759—1806) — om politic englez, unul din liderii torylor, prim-ministru (1783—1801). — 219, 744.

Platon (aprox. 427 — aprox. 347 î.e.n.) — filozof din Grecia antică; fondatorul idealismului obiectiv ca sistem, închegat în filozofia greacă; ideolog al aristocraţiei sclavagiste, adept al economiei naturale. — 376, 377.

Postlethwayt, Malachy (1707—1767) — economist englez, autorul unui voluminos lexicon comercial şi industrial şi al mai multor lucrări cu privire la comerţ. — 284, 285.

Potter, Alonzo (1800—1857) — episcop american, a predat teologia într-o serie de instituţii de învăţămînt superior; a editat economia politică a lui Scrope. — 607.

Potter, Edmund — fabricant şi om politic englez, adept al liberului schimb. — 306, 584—587.

Price, Richard (1723—1791) — publicist radical englez, economist şi filozof moralist. — 284, 682, 731, 732.

Protagora(s) din Abdera (aprox. 480 — aprox. 411 î.e.n.) — filozof din Grecia antică, adept al ideologiei democraţiei sclavagiste. — 260.

Proudhon, Pierre Joseph (1809—1865) — publicist, sociolog şi economist francez, ideolog al micii burghezii, unul dintre întemeietorii anarhismului. — 83, 96, 99, 431, 519, 543, 597.

Pusey, Phillipp (1799—1855) — om politic englez, tory, mare proprietar funciar. — 685.

 

Q

Quesnay, François (1694—1774) — economist francez de seamă, întemeietorul şcolii fiziocraţilor, de profesie medic. — 21, 123, 331, 563, 626.

Quételet, Lambert-Adolph-Jacques (1796—1874) — om de ştiinţă belgian; statistician, matematician şi astronom; autorul teoriei antiştiinţifice şi reacţionare a „omului mijlociu“. — 334.

Quincey, Thomas vezi De Quincey, Thomas.

 

R

Raffles, Sir Thomas Stamford (1781—1826) — funcţionar colonial englez; în 1811—1816 guvernator al Iavei; autorul lucrării „Istoria Iavei“. — 369, 755.

Ramazzini, Bernardino (1633—1714) — medic italian, a adunat şi sistematizat date statistice cu privire la bolile profesionale. — 373.

Ramsay, Sir George (1800—1871) — economist englez, unul dintre ultimii reprezentanţi ai economiei politice clasice burgheze. — 176, 178, 327, 516, 577, 641,

Ravenstone, Piercy (m. 1830) — economist englez, adept al lui Ricardo; a exprimat interesele micii-burghezii, adversar al malthusianismului. — 439, 516.

Redgrave, Alexander — inspector de fabrici din Anglia. — 278, 279, 336, 405, 411, 425, 442, 457, 463 , 466, 554, 570—571.

Regnault, Elias-Georges-Olivia (1801—1868) — istoric şi publicist francez, democrat burghez. A întreţinut legături strînse cu revoluţionarii români de la 1848 exilaţi în Occident. Pe baza informaţiilor extrase din lucrările lui N. Bălcescu, A. Papiu-Ilarian, I. Ghica şi I. Heliade Rădulescu, a. scris „Histoire politique et sociale des Principautés Danubiennes“ (1855) care a fost utilizată ca sursă documentară de K. Marx; a mai scris şi „Mystères diplomatique aux bords du Danube“ (1858). — 250.

Reich, Eduard (1836—1919) — medic german, autorul unor lucrări cu privire la probleme de igienă socială — 374,

Ricardo, David (1772—1823) — economist englez, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai economiei politice clasice burgheze. — 20, 22, 70, 78, 91, 94, 95, 98, 138, 157, 179, 200, 217, 219, 241, 318, 397, 401, 402, 416, 439, 446, 512, 521, 526—528, 533, 537, 541, 572, 583, 599, 606, 609, 616, 617, 624, 641, 762.

Richardson, Benjamin (1828—1896) — medic englez, autorul unor lucrări cu privire la probleme de igienă socială. — 265—267.

Roberts, Sir George (m. 1860) — istoric burghez englez, autorul unor lucrări cu privire la istoria comitatelor din sudul Angliei. — 726.

Rodbertus (-Jagetzow), Johann Karl (1805—1875) — mare proprietar funciar prusian, economist, ideolog al iuncherimii îmburghezite; teoretician al „socialismului de stat“ prusian. — 537, 538.

Rogers, James Edwin Thorold (1823—1890) — economist englez, autorul mai multor lucrări cu privire la istoria economiei naţionale a Angliei. — 681, 686, 728, 753.

Rogier, Charles-Latour (1800—1885) — om de stat belgian, liberal moderat; prim-ministru şi ministru de interne (1847—1852). — 287.

Roscher, Wilhelm Georg Friedrich (1817—1894) — economist vulgar german; întemeietorul aşa-numitei şcoli istorice în economia politică din Germania; a combătut socialismul utopic şi economia politică clasică burgheză; a înlocuit analiza teoretică printr-un empirism plat; a negat existența legilor economice. — 107, 172, 219, 229, 240, 274, 335, 374, 624.

Rossi, Pellegrino Luigi Edoardo, conte (1787—1848) — economist vulgar, jurist şi om politic italian; a trăit mult timp în Franţa. — 186, 582.

Rouard de Card, Pie-Marie — teolog francez. — 260.

Rousseau, Jean Jacques (1712—1778) — mare iluminist francez, democrat, ideolog al micii burghezii. — 750.

Roux-Lavergne, Pierre-Célestin (1802—1874) — istoric francez, filozof idealist; a scos împreună cu P.J.B. Buchez culegerea „Histoire parlamentaire de la révolution française“. — 746.

Roy, Henry — medic şi economist englez. — 152.

Roy, Joseph — traducătorul volumului I al „Capitalului“ lui Marx şi al lucrărilor lui Feuerbach în limba franceză. — 31, 37.

Rubens, Petér Paul (1577—1640) — celebru pictor flamand. — 307.

Ruge, Arnold (1802—1880) — publicist german, tînăr hegelian, radical burghez; în 1848 deputat în Adunarea naţională de la Frankfurt (aripa de stînga); în deceniul al 6-lea unul dintre liderii emigraţiei germane mic-burgheze din Anglia; după 1866 naţional-liberal. — 90, 165.

Rumford vezi Thompson, Sir Benjamin.

Russell, John lord (1792—1878) — om politic englez, liderul whigilor, prim-ministru (1846—1852) şi (1865—1866), ministru de externe (1852—1853 şi 1859—1865). — 598, 729.

 

S

Sadler, Michael Thomas (1780—1835) — economist şi om politic englez; filantrop burghez, adversar al malthusianismului, a aderat la partidul tory. — 683, 710.

Saint-Simon, Claude-Henri de Rouvroy, conte de (1760—1852) — mare socialist utopist francez. — 606.

Saunders, Robert John — inspector de fabrici din Anglia în deceniul al 5-lea al secolului al XIX-lea. — 301, 312, 412.

Say, Jean Baptiste (1767—1832) — economist vulgar francez, a sistematizat şi vulgarizat opera lui Adam Smith; a fundamentat teoria vulgar-economică cu privire la factorii producţiei, considerînd pămîmtul, capitalul şi munca drept izvoare de sine stătătoare ale rentei, profitului şi salariului (formula trinitară). — 95, 128, 367, 176, 205, 219, 373, 397, 449, 527, 616, 617.

Schiller, Friedrich von (1759—1805) — reprezentant de seamă al poeziei clasice germane. — 585.

Schorlemmer, Carl (1834—1892) — chimist german, adept al materialismului dialectic, profesor la Manchester; membru al partidului social-democrat german, prieten al lui Marx şi Engels. — 320.

Schouw, Joakim Frederik (1789—1852) — botanist danez. — 520.

Schulz, Wilhelm (1797—1860) — publicist german; participant la revoluţia din 1848—1849; deputat în Adunarea naţională de la Frankfurt (aripa de stînga). — 381.

Schulze-Delitzsch, German Franz (1808—1883) — om politic şi economist vulgar german; a încercat să abată muncitorii de la lupta revoluţionară prin organizarea de societăţi cooperative. — 11.

Scrope, George Julius Paulett (1797—1876) — economist şi geolog englez, adversar al malthusianismului, membru al parlamentului. — 607.

Seeley, Robert Benton (1798—1886) — editor şi publicist englez, filantrop burghez. — 732.

Senior, Nassau William (1790—1864) — economist vulgar englez, apologet al capitalismului; s-a ridicat împotriva reducerii zilei de muncă. — 235—240, 274, 331, 414, 492, 500, 551, 555, 606, 717, 736.

Sextus Empiricus (aprox. sec. al II-lea) — filozof sceptic din Grecia antică. — 375.

Shaftesbury, Anthony Ashley Cooper, conte de (1801—1885) — om politic englez, tory, din 1847 whig, în deceniul al 5-lea conducătorul mişcării aristocrat-filantropice pentru legea cu privire la ziua de muncă de zece ore. — 422, 683.

Shakespeare, William (1564—1616) — mare scriitor englez. — 146, 495, 748.

Shee, William (1804—1868) — jurist irlandez, om politic liberal, membru al parlamentului. — 434.

Shrewsbury, vezi Talbot, Charles.

Sidmouth, Henry Addington, viconte (1757—1844) — om politic englez, tory; prim-ministru şi cancelar al trezoreriei (ministru de finanţe) (1801—1804); ca ministru de interne (1812—1821) a luat măsuri represive împotriva mişcării muncitoreşti. — 437.

Simon, Sir John (1816—1904) — medic englez, inspector sanitar pe lîngă Privy Council. — 408, 473, 664—668, 673, 676, 689.

Sismondi, Jean Charles. Leonard Simonde de (1773—1842) — economist şi istoric elveţian; a criticat capitalismul „de pe poziţii mic-burgheze“ (Lenin) şi a idealizat mica producţie; reprezentant de seamă al romantismului economic. — 20, 168, 186, 246, [325], 542, 577, 587, 591, 595, 605, 644, 657, 765.

Skarbek, Frederic, conte de (1792—1866) — militant pe tărîm social şi economist polonez, adept al lui Adam Smith. — 338, 362.

Sloane, Hans (1660—1753) — medic şi naturalist englez, colecţionar de cărţi şi de manuscrise; în 1753 prin unirea colecţiei sale cu alte două colecţii particulare s-a creat marele muzeu naţional englez „British Museum“ — 729.

Smith, Adam (1723—1790) — economist englez, unul dintre reprezentanţii de seamă ai economiei politice clasice burgheze. — 22, 61, 95, 137, 179, 359, 364, 372, 373, 375, 397, 419, 408, 512, 527, 539, 542, 544, 547, 563, 568, 579, 599—601, 604, 621, 624 626—630, 631, 653, 664, 719, 734, 742, 763.

Smith, Edward (aprox. 1818—1874) — medic englez, consilier şi împuternicit al lui Privy Council pentru cercetarea alimentaţiei în districtele muncitoreşti; membru al Consiliului pentru asistenţa săracilor. — 404, 664, 665.

Smith, Goldwin (1823—1910) — istoric, publicist şi economist englez, reprezentant al şcolii manchesteriene, liberal, din 1871 a trăit în Canada; s-a ridicat, deşi nu în mod consecvent, împotriva politicii imperialiste duse de S.U.A. şi de Anglia. — 753.

Snigge — jurist englez în timpul lui Iacob I. — 727.

Soetbeer, Georg Adolf (1814—1892) — economist şi statistician burghez. — 34.

Sofocle (aprox. 497—aprox. 406 î.e.n.) — renumit dramaturg din Grecia antică, autor de tragedii. — 146.

Somers, Robert (1822—1891) — publicist şi ziarist burghez englez. — 736, 738.

Sorge, Friedrich Adolf (1828—1906) — militant de seamă al mişcării muncitoreşti americane şi internaţionale; de origine germană; în 1849 a participat la insurecţia din Baden-Palatinat după înăbuşirea căreia a emigrat în Elveţia şi apoi în S.U.A., membru al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor, organizatorul secţiilor americane; în 1872 delegat la Congresul de la Haga; membru al Consiliului General din New York şi secretar general al acestuia (1872—1874); prieten şi tovarăş de luptă al lui Mars şi Engels. — 37.

Sparks, Jared (1789—1866) — istoric şi pedagog american, a publicat lucrările lui Benjamin Franklin. — 177.

Spinoza, Baruch, (Benedictus) de (1632—1677) — filozof materialist olandez, ateist. — 27, 318, 606.

Stafford, William (1554—1612) — economist englez, reprezentant al mercantilismului timpuriu. — 748.

Stapleton — om politic englez, conservator, membru al parlamentului. — 610.

Steuart (Stewart) Sir James (cunoscut şi sub numele Denham) (1712—1780) — economist burghez englez, unul dintre ultimii reprezentanţi ai mercantilismului, pe care el, ca teoretician, l-a sistematizat; adversar al teoriei cantitative a banilor. — 42, 136, 158, 162, 191, 343, 363, 438, 563, 626, 656, 723, 734, 749.

Steuart, Sir James — general englez; a publicat lucrările tatălui său Sir James Steuart. — 162.

Stewart, Dugald (1753—1828) — filozof idealist, reprezentantul aşa-numitei şcoli scoţiene sau al filozofiei „bunului simţ“ (common sense). — 331, 355, 371, 494.

Stolberg, Christian, conte de — poet şi traducător german. — 417.

Storch, Andrei Karlovici (Heinrich) (1766—1835) — economist, statistician şi istoric rus, membru al Academiei de Ştiinţe din Petersburg; epigon al economiei politice clasice burgheze. — 187, 194, 361, 371, 601, 657.

Strahan, William (1715—1785) — editor englez al lucrărilor lui David Hume, Adam Smith şi ale altor autori. — 627.

Strousberg, Bethel Henry (1823—1884) — om de afaceri german; a fost în fruntea unui consorţiu de căi ferate; în 1873 a dat faliment; lui i-a fost concesionată în 1868 de către guvernul român, la insistenţele lui Carol I de Honhenzollern, construirea unei reţele de căi ferate în România; această concesiune, care a costat statul român cu 27.450.000 de lei aur mai mult decît oferta altui concern, a provocat, mai ales după falimentul lui Strousberg, un mare scandal politic; în 1878 Germania a condiţionat recunoaşterea independenţei României de răscumpărarea obligaţiunilor concernului condus de Strousberg, ceea ce clasele dominante au acceptat stîrnind indignarea maselor. — 245.

Strype, John (1643—1797) — cleric şi istoric englez, a strîns o colecţie de documente cu privire la istoria Angliei în timpul domniei Tudorilor. — 740.

Stuart — dinastie regală, a domnit în Scoţia (1371—1714) şi în Anglia (1603—1649 şi 1660—1714). — 728.

Stuart, James (1775—1849) — medic şi publicist englez; inspector de fabrici. — 299, 322.

Sully Maximilien de Béthune, duce de (1559—1641) — om politic şi economist francez, sfetnicul regelui Henric al IV-lea. — 627.

Sutherland, Elisabeth Leveson-Gower, marchiză de Stafford, contesă din 1833 — ducesă (1765—1839) — mare proprietară funciară scoţiană; a făcut parte din partidul whig. — 735.

Sutherland, Harriet Elisabeth Georgia Levson-Gower, ducesă (1806—1868) — mare proprietară funciară scoţiană, membră activă a partidului whig; nora celei de mai sus. — 735, 736.

 

T

Talbot, Charles, duce de Shrewsbury (1660—1718) — om de stat englez; tory; prim-ministru (1714). — 720.

Taylor, Sedley (a doua jumătate a secolului al XIX-lea — începutul secolului al XX-lea), participant la mişcarea cooperatistă din Anglia; a preconizat sistemul participării muncitorilor la profiturile capitaliştilor. — 44—46.

Temple, Sir William (1628—1699) — diplomat şi om politic englez, autorul unor lucrări economice şi politice; mercantilist. — 627.

Thiers, Louis Adolphe (1797—1877) — istoric şi om de stat francez, orléanist, ministru de interne (1832 şi 1834), prim-ministru (1836 şi 1840), preşedinte al Republicii (1871—1873), călăul Comunei din Paris. — 451, 719.

Thompson, Sir Benjamin, Count of Rumford (1753—1814) — fizician şi ofiţer englez de origine americană; a fost pentru un timp în serviciul guvernului bavarez, a înfiinţat casele de muncă pentru săraci în Anglia. — 610.

Thompson, William (aprox. 1785—1833) — economist irlandez, socialist-utopist, adept al lui Owen, a ajuns la concluzii socialiste pe baza teoriei lui Ricardo. — 372.

Thornton, William Thomas (1813—1880) — economist englez, adept al lui John Stuart Mill. — 184, 280, 724.

Thünen Johann Heinrich von (1783—1850) — economist german, proprietar funciar din Mecklenburg; ca teoretician al rentei, reprezentant al căii prusace de dezvoltare capitalistă a agriculturii. — 631.

Timur-Lenk (Tamerlan) (1336—1405) — han al mongolilor, din 1370 domnitor în Samarkand; a cucerit Asia centrală şi Persia. — 274.

[Titus Livius] (59 î.e.n. — 17 e.n.) — scriitor roman de seamă, autorul lucrării „De la fundarea Romei“. — 405.

Titus Flavius Vespasianus (41—81) — împărat roman (79—81). — 405.

Tooke, Thomas (1774—1858) — economist englez, a aderat la şcoala clasică a economiei politice; a criticat teoria banilor a lui Ricardo; ultimul economist englez of any value (de oarecare valoare) (Marx). — 308.

Torrens, Robert (1780—1864) — economist englez, adept al lui „currency principle“. — 174, 184, 197, 414, 446.

Townsend, Joseph (1739—1816) — cleric geolog şi sociolog englez; a propagat teoria antiştiinţifică a populaţiei preluată ulterior de Malthus. — 363, 626, 656.

Tremenheere, Hugh Seymour (1804—1893) — funcţionar şi publicist englez; în repetate rînduri membru al comisiilor guvernamentale pentru cercetarea condiţiilor de muncă ale muncitorilor. — 187, 260, 274.

Tucker, Josiah (1712—1799) — cleric şi economist englez, concepţiile lui au constituit unul din izvoarele teoriilor lui Adam Smith. — 284, 627, 763.

Tuckelt, John Debell (m. 1864) — publicist englez. — 372, 726, 752.

Tucidide (aprox. 460—aprox. 395 î.e.n.) — istoric grec; autorul lucrării „Războiul peloponeziac“. — 229, 376.

Tudor — dinastie regală în Anglia. — 752.

Tupper, Martin (1810—1889) — poet englez, autorul unor poezii moralizatoare lipsite de conţinut. — 619.

Turgot, Anne-Robert-Jacques, baron de l'Aulne (1727—1781) — economist şi om de stat francez, reprezentant de seamă al şcolii fiziocrate; controlor general al finanţelor (1774—1776). — 192, 324, 539.

 

U

Ure, Andrew (1778—1857) — chimist englez, economist vulgar, autor al mai multor lucrări de economie industrială. — 42, 239, 274, 283, 310, 331, 359—361, 378, 389, 395, 413, 428—430, 433, 441, 445, 446, 561, 566, 570.

Urquhart, David (1805—1877) — diplomat englez, publicist şi om politic reacţionar, turcofil; tory; în deceniul al 4-lea a avut misiuni diplomatice în Turcia; deputat în parlament (1847—1852). — 115, 374, 511, 736, 751, 752.

 

V

Valentin, Gabriel Gustav (1810—1883) — fiziolog german. — 491.

Vanderlint, Jacob (m. 1740) — economist englez, precursor al fiziocraţilor, unul dintre primii adepţi ai teoriei cantitative a banilor. — 137, 144, 158, 284, 286, 324, 342, 358, 627.

Vauban, Sebastien la Prêtre, marchiz de (1633—1707) — mareşal al Franţei, genist, a criticat sistemul fiscal francez. — 154.

Vaucanson, Jacques de (1709—1782) — mecanic şi inventator francez; a perfecţionat construcţia războiului de ţesut mecanic. — 390.

Verri, Pietro (1728—1797) — economist italian, unul dintre primii critici ai teoriei fiziocraţilor. — 58, 105, 147, 340.

Vico Giovanni Battista (1668—1744) — filozof şi sociolog italian; a încercat să stabilească legităţile obiective ale dezvoltării sociale. — 381.

Victoria (1819—1901) — regină a Marii Britanii şi a Irlandei (1837—1901). — 301.

Villiers, Charles Pelham (1802—1898) — om politic şi jurist englez, adept al liberului-schimb, membru al parlamentului. — 278.

Virgiliu (Publius Vergilius Maro) (70—19 î.e.n.) — celebru poet roman. — 313, 762.

Vissering, Simon (1818—1888) — economist vulgar şi statistician olandez. — 509.

Voltaire, François, Marie Aruet de (1694—1778) — filozof deist francez, scriitor satiric, istoric; eminent reprezentant al iluminismului burghez din secolul al XVIII-lea; a luptat împotriva absolutismului şi catolicismului. — 207, 674.

 

W

Wade, Benjamin Franklin (1800—1878) — om politic american, vicepreşedinte al S.U.A. (1867—1869); a luptat activ împotriva sclaviei din sudul S.U.A. — 16.

Wade, John (1788—1875) — publicist, economist şi istoric englez.  — 254, 282, 628.

Wakefield, Edward Gibbon (1796—1862) — om de stat englez, economist, a elaborat teoria burgheză a colonizării. — 279, 337, 542, 592, 683, 768—775.

Wallace, Robert (1697—1771) — teolog şi statistician englez, adept şi propagator al teoriei antiştiinţifice a populaţiei preluată ulterior de Malthus. — 363, 626.

Ward, John — istoric englez. — 277.

Watson, John Farbes (1827—1892) — medic englez, a stat mai mulţi ani în India, fiind în serviciul armatei engleze; autorul unor lucrări pe teme legate de agricultura şi industria textilă din India. — 401.

Watt, James (1736—1819) — renumit inventator englez; constructorul maşinii cu abur. — 384, 386, 390, 394, 397, 497.

Watts, John (1818—1887) — publicist englez, la început socialist-utopist, adept al lui Owen, ulterior liberal şi apologet al capitalismului. — 558, 562.

Wayland, Francis (1796—1865) — cleric american, autorul unei serii de lucrări de etică, economie politică şi alte discipline ştiinţifice; profesor universitar. — 176, 220.

Wedgwood, Josiah (1730—1795) — industriaş englez; a perfecţionat producţia de ceramică din Anglia. — 277, 280.

Wellington, Arthur Wellesley, duce de (1769—1852) — comandant de oşti şi om de stat englez, tory; în 1808—1814 şi 1815, a comandat trupele engleze în războaiele împotriva lui Napoleon I, pe care l-a învins la Waterloo; şef al departamentului artileriei (1818—1827), comandant suprem al armatei engleze (1827—1828, 1842—1852), prim-ministru (1828—1830), ministru de externe (1834—1835). — 138.

West, Sir Edward (1782—1828) — economist englez, unul dintre reprezentanţii economiei politice clasice burgheze; a formulat o teorie a rentei funciare. — 512, 533, 550, 551.

Whitbread, Samuel (1758—1815) — om politic englez, membru al parlamentului, whig. — 744.

Whitney, Eli (1765—1825) — inventator american. — 392, 400.

Wilhelm al III-lea de Orania (1650—1702) — stathuder al Ţărilor de jos (1672—1702), rege al Angliei (1689— 1702). — 729.

Wilks, Mark (aprox. 1760—1831) — ofiţer în armata colonială engleză; a trăit multă vreme în India şi a scris mai multe lucrări despre această ţară. — 368.

William al IV-lea (1765—1837) — rege al Marii Britanii şi Irlandei (1830— 1837). — 300.

Williams, Sir William Fenwick, baronet of Kars (1800—1883) — general englez, în 1854—1855 reprezentant, pe lîngă statul major al armatei turceşti din Caucaz; a condus operaţiile de apărare a Karsului; membru al parlamentului. — 138.

Wilson, James (1805—1860) — om politic şi economist englez, fondator şi redactor al revistei „Economist“; ministru de finanţe (1853—1858), adept al liberului-schimb, adversar al teoriei cantitative a banilor. — 241, 351.

Wirth, Max (1822—1900) — economist vulgar şi publicist german. — 91.

Witt, Johan de (1625—1672) — om de stat olandez, guvernatorul efectiv al provinciei Olanda (1653—1672), reprezentant al intereselor marii burghezii comerciale. — 627, 759.

Wolff (Wolf)-Christian, baron de (1679— 1754) — filozof idealist german, metafizician. — 619.

Wolff Wilhelm (1809—1864) — revoluţionar proletar german, institutor, fiu de ţăran iobag din Silezia; în 1845—1847 membru al Comitetului comunist de corespondenţă de la Bruxelles; din martie 1848 membru al Organului Central al Ligii Comuniştilor; în 1848—1849 unul dintre redactorii lui „Neue Rheinische Zeitung“; după 1849 a emigrat în Elveţia, iar din 1851 în Anglia; prieten şi tovarăş de luptă al lui Marx şi Engels. — 9.

Wright, Thomas (1711—1786) — naturalist englez. — 731.

Wyatt, John (1700—1766) — inventatorul englez al unei maşini de filat. — 381.

 

X

Xenofon (aprox. 430—354 î.e.n.) — istoric şi filozof grec din antichitate, ideolog al proprietarilor de sclavi, apărător al economiei naturale. — 376

 

Y

Yarranton, Andrew (1616 — aprox 1684) — economist şi inginer englez. — 358.

Young, Arthur (1741—1820) — agronom şi economist englez, reprezentant al teoriei cantitative a banilor.  — 136, 241, 284, 681, 688.

 

 

Personaje din literatură, biblie şi mitologie

Abel — potrivit Bibliei, al doilea fiu al lui Adam; a fost ucis de fratele său mai mare Cain. — 753.

Adam — personaj din Vechiul testament. — 117, 719.

Anteu — în mitologia greacă, unul dintre giganţi, fiul zeului mării, Poseidon, şi al zeiţei pămîntului, Geea. Anteu era invincibil, deoarece ori de cîte ori atingea pămîntul căpăta forţe noi. A fost învins în cele din urmă de Hercule, care, ţinîndu-l suspendat în aer, l-a strîns pînă l-a înăbuşit. Mitul este folosit azi ca o ilustrare a principiului după care contactul omului cu realitatea vie îl face de neînvins. — 603.

Avram — personaj din Vechiul testament; strămoşul evreilor. — 591.

Busiris — potrivit mitologiei greceşti, rege al Egiptului care a poruncit să fie ucişi toţi străinii care vin în ţară; Isocrate îl prezintă ca un model de virtute. — 377.

Cacus — potrivit mitologiei romane, un monstru care scuipa foc; a fost ucis de Hercule. — 603.

Cain — personaj din Vechiul testament; fiul lui Adam. — 753.

Ciclop — potrivit mitologiei greceşti, uriaş care avea un singur ochi în frunte. — 249, 264, 272.

Cupidon — zeul dragostei în mitologia greacă. — 626.

Dedalus — personaj din mitologia greacă considerat iscusit meşteşugar, sculptor şi arhitect. — 417.

Dogberry — personaj din comedia lui Shakespeare „Mult zgomot pentru nimic“, întruchipează pe micul slujbaş înfumurat, ignorant şi mărginit. — 98, 434, 611.

Don Quijote — eroul principal din romanul satiric cu acelaşi nume al lui Cervantes. — 96.

Faust — personajul principal din tragedia cu acelaşi nume a lui Goethe. — 101.

Fortunatus — erou al unei legende populare germane, posesorul unei pungi miraculoase care nu se golea niciodată şi al unei pălării fermecate. — 467.

Gheorghe (Sfîntul Gheorghe) — potrivit legendelor creştinismului a ucis balaurul. — 45.

Gerion — personaj din mitologia greacă, un uriaş cu trei trupuri, ale cărui vite le-a furat Hercule care l-a şi ucis. — 603.

Gobseck — personajul principal din romanul cu acelaşi nume al lui Balzac. — 599.

Hefaistos — în mitologia greacă, zeul focului, protectorul fierarilor. — 417, 655.

Hercule — erou din mitologia greacă, fiu al lui Zeus; întruchiparea forţei şi a tenacităţii. — 433, 603.

Isaac — personaj din Vechiul testament, fiul lui Avram. — 591.

Iehova — divinitatea supremă în religia mozaică. — 371.

Iisus (Iisus Hristos). — 270.

Jupiter — în mitologia greacă, zeul zeilor. — 374, 587.

Kalb — personaj din drama „Intrigă şi iubire“ a lui Schiller; mareşal al curţii. — 585.

Maritorne — personaj din romanul satiric „Don Quijote“ al lui Cervantes. — 100.

Medusa — monstru din mitologia greacă; cine îl privea, se transforma într-o stîncă. — 15.

Moise — personaj din Vechiul testament, legiuitor şi profet iudeu. — 383, 773.

Moloh — zeul naturii şi al căldurii la asirieni şi fenicieni, căruia i se aduceau jertfe omeneşti; ulterior a devenit simbolul unor forţe oarbe nesăţioase care cer mereu noi şi noi jertfe. — 667.

Odisseu — erou principal din epopeea „Odiseea“ a lui Homer. — 264.

Pavel — apostol, personaj din Noul testament. — 627.

Perseu — personaj din mitologia greacă, fiu al lui Zeus. — 15.

Petru — apostol, personaj din Noul testament. — 118.

Pluton — zeul avuţiei şi al împărăţiei morţilor la greci. — 146, 147.

Polonius — personaj din „Hamlet“. — 284.

Prometeu — erou din mitologia greacă; potrivit legendei, el a furat focul de la Zeus pentru a-l da oamenilor; drept pedeapsă a fost înlănţuit de o stîncă. — 655.

Quickly — personaj din „Henric al IV-lea“ de Shakespeare. — 62.

Robinson — personajul principal din romanul „Robinson Crusoe“ al lui Daniel Defoe. — 90—93, 299.

Sabala — zeitate din mitologia indiană — se înfăţişa oamenilor sub formă de vacă. — 587.

Sancho Panza — personaj din romanul satiric „Don Quijote“ al lui Cervantes. — 650.

Sangrado — personaj din romanul „Gil Blass“ al lui Lesage. — 716.

Seacool — personaj din comedia lui Shakespeare „Mult zgomot pentru nimic“. — 98.

Shylock — personaj din comedia lui Shakespeare „Neguţătorul din Veneţia“; întruchiparea cămătarului nemilos. — 298, 691.

Sikes, Bill — personaj din romanul lui Charles Dickens „Oliver Twist“. — 450.

Sisif — rege legendar al Corintului; pentru că i-a trădat pe zei a fost osîndit să urce pe povîrnişul unui munte un bolovan, care însă se rostogolea de fiecare dată înapoi (de aici expresia muncă de sisif). — 147, 431.

Thor — în mitologia scandinavă, zeul tunetului. — 394.

Vineri — personaj din romanul „Robinson Crusoe“ al lui Daniel Defoe. — 299.

Vişnu — divinitate supremă în religia hindusă căreia i se închină mai ales reprezentanţii păturilor înstărite ale populaţiei. — 607.