Dictionar politic

  Ideologie
 
Ideologie 

1. (Īn accepţia curentă, consacrată de V.I. Lenin) Ansamblul ideilor şi concepţiilor care reflectă, īntr-o formă mai mult sau mai puţin sistematizată, interesele şi aspiraţiile membrilor unei clase sau ale unei pături sociale, determinate de condiţiile obiective ale existenţei acestora, şi care serveşte la justificarea, la consolidarea sau la schimbarea relaţiilor sociale, īn menţinerea sau crearea cărora clasa respectivă este interesată.

Din ideologie fac parte ideile politice, juridice, morale, religioase, artistice, filozofice etc. Īn această ipostază, ideologia este o parte a conştiinţei sociale; īn societatea īmpărţită īn clase, ea are un caracter de clasă. Sfera ideologiei este mai īngustă decīt aceea a conştiinţei sociale, care cuprinde şi elemente fără caracter de clasă (ideile cu care operează ştiinţele naturii, diverse discipline cu caracter formal şi experimental), precum şi elemente nesistematizate (care intră īn sfera cunoaşterii comune şi a psihologiei colective a oamenilor). 

Ideologia dominantă īntr-o societate dată este aceea a clasei dominante sau conducătoare deoarece, posedīnd mijloacele producţiei materiale, aceasta dispune şi de mijloacele producţiei şi difuziunii spirituale şi deci de posibilitatea de a impune celorlalte clase ideile sale. Reflectīnd baza economică a societăţii, ideologia intră īn componenţa suprastructurii, care are o sferă mai largă, incluzīnd, pe līngă idei, şi instituţii. Ca parte componentă a suprastructurii, ideologia are o independenţă relativă faţă de baza economică de care a fost generată. Ideologia exercită o influenţă asupra altor laturi ale vieţii sociale, printre care şi asupra bazei care a generat-o. Ea accelerează sau frīnează dezvoltarea socială, īn funcţie de rolul progresist sau reacţionar pe care īl are, īntr-o epocă istorică dată, clasa căreia īi aparţine. 

Valoarea cognitivă şi eficienţa unei ideologii depind de reflectarea gradual adecvată a existenţei sociale, a contradicţiilor obiective ale acesteia şi de influenţa pe care ea o cīştigă datorită acestui fapt: „Teoria devine o forţă materială de īndată ce cuprinde masele“ (K. Marx). Dealtfel, orice ideologie este menită să servească, īn ultimă instanţă, cerinţelor acţiunii sociale īn general, ale acţiunii politice īn special. Lupta ideologică este, alături de cea politică şi economică, una dintre formele luptei dintre clase şi grupuri sociale, exprimīnd opoziţiile sau deosebirile de interese ale acestora şi mai ales caracterul ireconciliabil al intereselor fundamentale ale claselor antagoniste. 

 

2. (Īn accepţia iniţială dată de Marx şi Engels) Conştiinţa falsă, mistificată, alienată, reflectare iluzorie, „răsturnată cu capul īn jos“, a raporturilor oamenilor cu natura, precum şi a raporturilor dintre oameni, condiţionată de limitele de clasă şi istorice ale unei epoci. Prin critica ideologiei sau critică ideologică, concepţia lui Marx pune īn evidenţă elementele de cunoaştere adecvată cuprinse īntr-o construcţie ideologică īn care acestea se īmpletesc cu elemente de cunoaştere inadecvată.

 

  

 
 Link-uri 
  Conştiinţa socială
 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea romānă Sageata Dicţionar politic Sageata I