Paul Lafargue - Determinismul economic al lui Karl Marx

 
A

 

Adonis, în mitologia greacă, tînăr frumos, îndrăgit de Afrodita.

Afrodita, zeiţa dragostei şi a frumuseţii în mitologia greacă.

Agamemnon, în mitologia greacă, căpetenia oştilor greceşti în timpul războiului troian; după întoarcerea din război a fost omorît de soţia sa, Clitemnestra, şi de Egist; eroul principal din tragedia cu acelaşi nume de Eschil.

Ahile, potrivit legendei, cel mai curajos dintre eroii greci care au luat parte la războiul troian, unul dintre personajele principale din „Iliada“ lui Homer; a fost rănit mortal de o săgeată care i-a pătruns în călcîi, singurul loc vulnerabil de pe trupul său.

Aiax, în mitologia greacă, unul dintre cei care au participat la războiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa.

Amazoane, în mitologia greacă, femei războinice aparţinînd unui trib din care erau excluşi bărbaţii.

Apollo, în mitologia greacă şi romană, zeul soarelui şi al luminii, protectorul artelor şi al celor ce preziceau viitorul.

Ares, în mitologia greacă, zeul războiului, fiul lui Zeus şi al Herei.

Argonauţi, eroi din legendele greceşti (Hercule, Orfeu, Tezeu, Castor, Pollux, etc.) care au plecat în Thesalia, sub conducerea lui Iason, pe corabia Argos; au ajuns pînă în Colhida (sudul Caucazului), de unde au adus Lîna de Aur.

Argus, în mitologia greacă, gigant cu o sută de ochi.

Ariadna, în mitologia greacă, fiica lui Minos, regele Cretei. Îndrăgostită de Tezeu, i-a înlesnit acestuia ieşirea din Labirint cu ajutorul unui fir călăuzitor - „firul Ariadnei“.

Artemis, în mitologia greacă, zeiţa vînătorii.

Astarte, zeiţă de origine feniciană.

Atena (Pallas Atena), în mitologia greacă, zeiţa înţelepciunii, nebiruită în războaie, protectoarea artelor frumoase, ocrotitoare a oraşelor.

Atlas, în mitologia greacă, unul dintre titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei; a participat la lupta dintre giganţi şi olimpieni. Învins de aceştia din urmă, a fost pedepsit de Zeus să poarte veşnic pe umerii săi bolta cerească. 

 

B

 

Bacanale (Bacchanalia), la romani, sărbători orgiastice în cinstea zeului Bacchus.

Bacchus, în mitologia romană, zeul vinului şi al veseliei; era o divinitate secundară, preluată de la greci (Dionysos).

Briareus (Egeon), în mitologia greacă, unul dintre giganţi, monstru cu o sută de braţe şi cincizeci de capete; fiu al lui Uranus şi al Geei.

 

C

 

Cabiri, divinităţi misterioase din mitologia greacă, probabil de origine feniciană.

Clitemnestra, în mitologia greacă soţia lui Agamemnon, pe care l-a omorît după întoarcerea sa din războiul troian; personaj din trilogia „Orestia“ de Eschil.

Chalybi (Chalybes, Khalibi), numele unui trib antic din Anatolia despre care se crede că a inventat prelucrarea fierului.

Ciclopi, în mitologia greacă, fiinţe fabuloase, reprezentate ca nişte uriaşi cu un singur ochi în frunte.

Coribant, preot al zeiţei greceşti Cybele, al cărei cult avea caracterul unor orgii.

Cratos (Kratos), în mitologia greacă, divinitate care personifica puterea; slujitor al lui Zeus.

Cronos, în mitologia greacă, cel mai tînăr dintre titani, fiul lui Uranus şi al Geei; s-a căsătorit cu sora sa Rhea şi, întrucît i se prezisese că va fi detronat de unul dintre fii săi, şi-a devorat copii de îndată ce se năşteau (Demetra, Hades, Hera, Hestia şi Poseidon), Rhea reuşind însă să-l salveze pe Zeus. Ulterior, Zeus şi-a eliberat fraţii şi au luptat împreună împotriva tatălui lor şi a titanilor. Războiul s-a încheiat cu victoria lui Zeus şi a olimpienilor, iar Cronos şi titanii au fost puşi în lanţuri în Tartarus.

Cybele (Cibela), divinitate de origine frigiană, considerată drept „mama tuturor zeilor“ şi protectoare a vegetaţiei; identificată adesea cu zeiţa Rhea.

 

D

 

Dactili ideeni (lit. „degete ideene“), în mitologia greacă, fiinţe fabuloase de pe muntele Ida, cărora li se atribuia descoperirea fierului şi a metalurgiei.

Demetra (Demeter), în mitologia greacă, zeiţa agriculturii şi a roadelor pămîntului; cultul ei era celebrat în misterele eleusine.

Despoina (Despoena), divinitate din mitologia greacă, venerată în misterele din Arcadia; fiica Poseidon şi a Geei.

Deucalion, fiul lui Prometeu, căsătorit cu Pyrrha, fiica lui Epimeteu şi a Pandorei. În epoca de bronz, cînd Zeus a pus la cale nimicirea seminţiei umane dezlănţuind potopul, el a hotărît să-i cruţe numai pe Deucalion şi pe Pyrrha. Sfătuiţi de Prometeu, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit nouă zile şi nouă nopţi, după care au coborît în munţii Thessaliei.

Dike, în mitologia greacă, zeiţa justiţiei, fiica lui Zeus şi a lui Themis.

Dionysos, în mitologia greacă, zeul vinului şi al viţei de vie; una dintre cele mai importante divinităţi cunoscute în vechime.

Dionysos Zagreus, divinitate a orfismului.

 

E
 

Enea (Aineas), în mitologia greacă, erou troian, personaj în „Iliada“ lui Homer şi „Eneida“ lui Vergiliu.

Eos, în mitologia greacă, zeiţa dimineţii, corespunzătoare Aurorei din mitologia romană.

Epimeteu (Epimetheus), unul dintre titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei, frate cu Atlas, Menoetius şi Prometeu.

Erinii, în mitologia greacă, divinităţi ale răzbunării, eroine ale tragediilor lui Eschil „Hoeforele“ şi „Eumenidele“ (partea a doua şi a treia a trilogiei „Orestia).

Esenieni, membrii unei secte religioase la vechii evrei (sec. 2 î.e.n.).

Esculap, echivalentul roman al zeului medicinei Asclepios din mitologia greacă.

Eteocle, în mitologia greacă, fiul regelui Oedip din Teba; a domnit la Teba împreună cu fratele său Polinice; s-au omorît unul pe altul în luptă corp la corp; Eschil a preluat această legendă în tragedia sa „Cei şapte contra Tebei“.

Euristeu, în mitologia greacă, rege în Micene; l-a pus la cele mai grele încercări pe Heracle.

Ezechiel, profet din Biblie.

 

F
 

 

 

G

 

Geea (Gaia), în mitologia greacă, personificare a Pămîntului, considerată drept element primordial din care se trăgeau toţi ceilalţi zei.

Genetyllide, divinităţi protectoare a naşterilor în mitologia greacă.

 

H

 

Hades, în mitologia greacă, zeul împărăţiei subpămîntene, adesea invocat sub numele de Pluto (zeul cel bogat); de asemenea, se referă şi la însăşi lumea subpămînteană, tărîmul morţilor.

Harpocrat, divinitate în mitologia egipteană.

Hecate, zeiţă din mitologia greacă.

Hecatonchires (Hekatonkheires), în mitologia greacă, trei monştri giganţi cu o sută de braţe şi cincizeci de capete, fii ai lui Uranus şi ai Geei: Briareus (Egeon), Cottus şi Gyes.

Hefaistos (Hephaistos), în mitologia greacă, zeul focului, protectorul fierarilor.

Hera, în mitologia greacă, sora şi soţia lui Zeus, protectoarea căminului şi a căsătoriei.

Heracle (Herakles, numit la romani Hercule), cel mai de seamă erou din mitologia greacă, renumit prin forţa sa fizică şi prin faptele sale vitejeşti.

Hermes, în mitologia greacă, zeul comerţului şi al călătorilor.

Hesiona, în mitologia greacă, una dintre oceanide, căsătorită cu Prometeu.

Hestia, în mitologia greacă, cea mai mare dintre fiicele lui Cronos şi ale Rheei, considerată protectoarea căminului; corespunde cu Vesta din mitologia romană.

Hierofant, preot antic grec care iniţia în mistere şi oracole.

 

I

 

Iapetus, în mitologia greacă, unul dintre titani, fiul lui Uranus şi al Geei; a avut mai mulţi copii cu oceanida Clymene: Atlas, Epimeteu, Menoetius şi Prometeu.

Ieremia, profet din Biblie.

Io, în mitologia greacă, preoteasă în templul zeiţei Hera din Argos; a fost iubită de Zeus.

Iov, patriarh din Biblie.

Iris, în mitologia greacă, mesageră a zeilor; îi slujea mai ales pe Zeus şi Hera.

Isis, în mitologia egipteană, zeiţa maternităţii şi a fertilităţii.

Ixion, în mitologia greacă, rege al lapiţilor; a fost aruncat în Tartarus şi sortit să se zbată veşnic, legat de o roată de foc.

 

J

 

Jupiter, în mitologia romană, stăpînul zeilor şi al oamenilor, asimilat cu Zeus din mitologia greacă.

 

K

 

Keres (Ceres), în mitologia greacă, spirite feminine ale morţii.

 

L

 

Loki, în mitologia scandinavă, zeul focului, erou al „Vechii edda“.

 

M

 

Meleagros, în mitologia greacă, fiul lui Eneas, regele legendar al oraşului Calydon, şi al Alteii.

Menelau, rege în mitologia greacă, fratele lui Agamemnon şi soţul Elenei; după răpirea acesteia de către Paris, cere sprijinul celorlalte căpetenii şi porneşte expediţia împotriva Troiei.

Metis, în mitologia greacă, fiica lui Oceanus şi a lui Tethys şi prima soţie a lui Zeus; cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronos să-şi verse înapoi copiii înghiţiţi. Întrucît i se prezisese că va fi detronat de copilul pe care i-l va naşte, Zeus a înghiţit-o pe Metis.

Mithra, zeu al luminii în mitologia persană.

Mitraism, religie antică bazată pe cultul lui Mithra, răspîndită mai ales printre militarii Imperiului Roman (sec 3-4 e.n.).

Moire (Moerae), în mitologia greacă cele trei zeiţe ale destinului; în mitologia romană purtau numele de Parce.

Moise, personaj din Vechiul testament; profet şi legiuitor; i-a eliberat pe evrei din robia egipteană.

Museu (Musaeus), prieten al lui Orfeu, de la care deprinsese măiestria muzicii.

 

N

 

Nausicaa, frumoasa fiică a lui Alcinous, regele feacilor, şi a reginei Arete; cînd Odiseu a naufragiat mînat de furtună, ea l-a întîmpinat pe malul mării şi l-a condus la palatul tatălui ei.

Nessus, centaur din mitologia greacă.

Nestor, în mitologia greacă, rege al Pilosului, cel mai bătrîn basileu grec din timpul războiului troian, renumit pentru înţelepciunea şi elocinţa sa.

 

O

 

Oceanide, în mitologia greacă, nimfe ale apelor, fiicele lui Oceanus şi ale lui Tethys.

Oceanus, în mitologia greacă, zeul şi personificarea marii ape care înconjura lumea locuită; cel mai mare dintre titani, fiul lui Uranus şi al Geei; din unirea cu sora sa Tethys s-au născut oceanidele.

Odiseu (Ulise), eroul principal al „Odiseii“ lui Homer, regele legendar al Itacăi; a comandat oştile greceşti în războiul troian; s-a evidenţiat prin curaj, şiretenie şi elocinţă.

Olimp, cel mai înalt munte din Grecia (2.918m), considerat lăcaş al zeilor.

Olimpieni, în mitologia greacă, cei doisprezece zei principali care îşi aveau lăcaşul pe muntele Olimp şi care, sub ocîrmuirea lui Zeus, stăpîneau lumea (Zeus, Poseidon, Hermes, Ares, Hefaistos, Apollo, Hera, Hestia, Atena, Demetra, Artemis şi Afrodita).

Oreste, în mitologia greacă, fiul lui Agamemnon şi al Clitemnestrei; s-a răzbunat pe mama sa şi pe Egist, care l-au omorît pe Agamemnon; erou al tragediilor lui Eschil „Hoeforele“ şi „Eumenidele“ (partea a doua şi a treia a trilogiei „Orestia“).

Orfeu, cîntăreţ legendar grec, care vrăjea totul cu cîntecul său.

Orfism, curent religios din Grecia antică, care preconiza credinţa în metempsihoză; numele său provine de la Orfeu, considerat fondatorul mitic.

Osiris (Asir), în mitologia egipteană zeul fertilităţii şi al agriculturii.

 

P

 

Panateene, festivităţi religioase care se ţineau la Atena în cinstea zeiţei protectoare a oraşului, Atena.

Pandora, în mitologia greacă, prima femeie din lume, creată la porunca lui Zeus. Luată de soţie de către Epimeteu, ea a adus drept dar de nuntă o cutie în care zeii din Olimp închiseseră toate relele omeneşti. Ajunsă pe pămînt, ea a deschis cutia, împinsă de curiozitate, şi le-a dat drumul, umplînd lumea cu ele.

Parce (Parcae), în mitologia romană, trei surori, considerate zeiţe ale sorţii; erau identice cu moirele din mitologia greacă.

Penteu (Pentheus), în mitologia greacă, rege al cetăţii Teba, pedepsit de zeul Dionysos.

Pluto, vezi Hades.

Polinice, fratele lui Eteocle, fiul regelui Oedip al Tebei.

Poseidon, în mitologia greacă,  zeul mării, fiul lui Cronos şi al Rheei.

Prometeu (Prometheus), erou din mitologia greacă, unul dintre titani; potrivit legendei, el i-a furat lui Zeus focul pentru a-l aduce oamenilor; a fost înlănţuit de o stîncă.

 

R

 

Rhea, în mitologia greacă, fiica lui Uranus şi a Geei şi una dintre titanide; s-a căsătorit cu titanul Cronos şi a avut şase copii: Demetra, Hades, Hera, Hestia, Poseidon şi Zeus; identificată adesea cu zeiţa Cybele.

 

S

 

Septuaginta, traducerea Vechiului Testament din ebraică în greacă, făcută, conform legendei, de şaptezeci de înţelepţi.

Serapis, zeu în mitologia egipteană.

Sisif, în mitologia greacă, întemeietor şi rege al cetăţii Corint. Pentru că a dat în vileag răpirea Eginei de către Zeus, şi-a atras mînia acestuia şi a fost supus în Hades la o caznă veşnică, fiind sortit să urce un deal împingînd o stîncă uriaşă, care o dată ce ajungea în vîrf, se rostogolea din nou la vale.

 

T

 

Tantalus, în mitologia greacă, fiul lui Zeus şi al nimfei Pluto şi rege al Lidiei; şi-a atras mînia zeilor, pentru că le-a destăinuit secretele în faţa muritorilor. Datorită acestui fapt, a fost sortit să fie veşnic chinuit în Hades de sete şi de foame.

Tartarus, în mitologia greacă, lume subpămînteană, situată mai jos decît Hades, unde zeii aruncau pe duşmanii lor (ciclopii, titanii etc.).

Telchini, în mitologia greacă, locuitorii legendari ai insulei Rhodos; erau pricepuţi în arta prelucrării metalelor.

Telemah, erou din „Odiseea“ lui Homer, fiul lui Odiseu, regele Itacăi, şi al Penelopei.

Tesmoforii (Thesmophoria), sărbători din Grecia antică în cinstea zeiţei Demetra şi a fiicei sale Persefona.

Tethys, în mitologia greacă, una dintre titanide, fiica lui Uranus şi a Geei; din unirea ei cu zeul Oceanus s-au născut oceanidele.

Tezeu, unul dintre cei mai mari eroi legendari greci, căruia i se atribuie întemeierea statului atenian.

Themis, în mitologia greacă una dintre titanide, fiica lui Uranus şi a Geei; personificare a legii şi dreptăţii divine

Titani, în mitologia greacă, zei care au precedat olimpienilor, fii ai lui Uranus şi ai Geei (Coeus, Crius, Cronos, Hyperion, Iapetus şi Oceanus), precum şi alţi zei şi semizei care se trăgeau din prima generaţie de titani (de ex., fiii lui Iapetus şi ai Clymenei: Atlas, Epimeteu, Menoetius şi Prometeu).

Titanide, zeiţe din mitologia greacă, fiicele lui Uranus şi ale Geei: Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis şi Tethys.

Tithon, în mitologia greacă, unul dintre fiii regelui troian Laomedon. A fost îndrăgit de către Eos; la rugămintea ei, Zeus l-a făcut pe Tithon nemuritor.

 

U

 

Uranus, în mitologia greacă, personificare a Cerului; împreună cu Geea a avut mai mulţi copii, printre care se numărau titanii, titanidele şi ciclopii

 

V

 

Vesta, în mitologia romană, protectoarea focului din cămin şi a căminului; identificată cu Hestia din mitologia greacă; focul sacru care ardea în templele ei era păzit preotese numite Vestale.

Vestală, preoteasă romană care slujea zeiţa Vesta, protectoare a focului din cămin.

 

W

 

 

 

X

 

 

 

Y

 

 

 

Z

 

Zeus, în mitologia greacă, stăpînul suprem al oamenilor şi al zeilor.

 

 

 

 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea română Sageata Paul Lafargue Sageata Determinismul economic al lui Karl Marx