Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului

Prefaţă

Lucrarea pe care o supun atenţiei cititorului a fost scrisă în primăvara anului 1916, la Zürich. În condiţiile de lucru de acolo am resimţit, fireşte, o oarecare lipsă de literatură franceză şi engleză şi o foarte mare lipsă de literatură rusă. Am avut totuşi posibilitatea să folosesc principala lucrare engleză cu privire la imperialism, cartea lui J. A. Hobson, şi am folosit-o cu toată atenţia pe care, după convingerea mea, o merită această carte.

Am scris lucrarea de faţă ţinînd seama de rigorile cenzurii ţariste. De aceea am fost nevoit nu numai să mă limitez cît mai strict la o analiză exclusiv teoretică, în special economică, ci să şi formulez cu maximum de prudenţă puţinele observaţii absolut necesare cu privire la politică, servindu-mă de aluzii, de limbajul esopic - blestematul limbaj esopic - la care ţarismul silea pe toţi revoluţionarii să recurgă ori de cîte ori luau pana în mină ca să scrie o lucrare „legală“.

Îţi vine greu să reciteşti acum, în zilele de libertate, aceste pasaje mutilate, gîtuite, strînse ca într-o menghină de fier din cauza rigorilor cenzurii ţariste. Pentru a arăta că imperialismul este ajunul revoluţiei socialiste, că social-şovinismul (socialism în vorbe, şovinism în fapte) înseamnă trădarea deplină a socialismului, trecerea totală de partea burgheziei, că această scindare a mişcării muncitoreşti este în legătură cu condiţiile obiective ale imperialismului etc. -, pentru a arăta toate acestea a trebuit să folosesc o limbă „de sclav“, şi de aceea sînt nevoit să trimit pe cititorul pe care-l interesează această problemă la articolele mele apărute în străinătate în perioada 1914-1917, care vor fi reeditate în curînd. Aş vrea să semnalez în special un pasaj de la p. 119-120[1], în care, pentru a arăta cititorului, într-o formă îngăduită de cenzură, cu cîtă neruşinare mint capitaliştii şi social-şoviniştii trecuţi de partea lor (împotriva cărora luptă atît de inconsecvent Kautsky) în problema anexiunilor, cu cîtă neruşinare acoperă ei anexiunile capitaliştilor lor, am fost nevoit să invoc exemplul... Japoniei! Cititorului atent nu-i va fi greu să pună în locul Japoniei - Rusia, iar în locul Coreii - Finlanda, Polonia, Kurlanda, Ucraina, Hiva, Buhara, Estonia şi alte regiuni cu populaţie nevelicorusă.

Vreau să nădăjduiesc că broşura mea va ajuta pe cititor să se orienteze în problema economică fundamentală, fără studiul căreia nici nu poate fi vorba de o justă orientare în aprecierea caracterului războiului de azi şi a politicii de azi, şi anume: în problema esenţei economice a imperialismului.

Autorul

Petrograd, 26 aprilie 1917

 

 

 


 

[1]. Vezi ediţia de faţă, p. 206-207. - Nota red. Editurii Politice