Friedrich Engels

Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului

În legătură cu cercetările lui Lewis H. Morgan

 

Scris: sfîrşitului lunii martie - 26 mai 1884
Publicat: pentru prima oară în Friedrich Engels. Der Ursprung der Familie, des Privateigenthums und des Staats, Hottingen-Zürich, octombrie 1884
Sursa: K. Marx, F. Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 2, Editura Politică, 1967, p. 154-304
Transcriere: Liviu Iacob, august-noiembrie 2008

 


Cuprins

   Prefaţă la prima ediţie din 1884

   Prefaţă la ediţia a patra din 1891

   Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului

     I. Treptele preistorice ale culturii

     II. Familia

     III. Ginta irocheză

     IV. Ginta greacă

     V. Apariţia statului atenian

     VI. Ginta şi statul în Roma

     VII. Ginta la celţi şi la germani

     VIII. Formarea statului la germani

     IX. Barbarie şi civilizaţie

 
 


 

Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului Dicţionar politic: „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului“

Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului“ — una dintre operele fundamentale ale marxismului. În această lucrare se face o analiză ştiinţifică a istoriei omenirii în primele etape ale dezvoltării ei, este prezentat procesul de destrămare a orînduirii comunei primitive şi de formare a societăţii împărţite în clase, bazată pe proprietatea privată, sînt arătate trăsăturile caracteristice generale ale acestei societăţi, explicate particularităţile dezvoltării relaţiilor familiale în diferitele formaţiuni social-economice, sînt dezvăluite originea şi esenţa statului şi este demonstrată inevitabilitatea istorică a dispariţiei lui treptate, o dată cu victoria definitivă a societăţii comuniste, fără clase.

Engels a scris lucrarea „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului“ într-un răstimp de două luni, de la sfrşitul lunii martie pînă la sfîrşitul lunii mai 1884. Cercetînd manuscrisele rămase de la Marx, Engels a descoperit un conspect amănunţit al cărţii savantului american progresist L. H. Morgani) „Ancient society“ („Societatea antică“); conspectul, întocmit de Marx în anii 1880—1881, conţinea numeroase observaţii critice şi teze proprii, precum şi completări din alte izvoare. Engels, după ce a citit acest conspect şi s-a convins că lucrarea lui Morgan constituie o confirmare a interpretării materialiste date de Marx şi de el istoriei, precum şi a concepţiilor lor despre societatea primitivă, a considerat necesar să consacre acestor probleme o lucrare specială. El a folosit din plin observaţiile lui Marx, precum şi unele concluzii şi materialul faptic din cartea lui Morgan. Engels considera că aceasta constituie „în oarecare măsură executarea unui mandat testamentar“ al lui Marx. La elaborarea cărţii, el a folosit şi alte materiale, foarte multe şi variate, adunate prin propriile lui cercetări în domeniul istoriei Greciei şi Romei, a vechii Irlande, a vechilor germani etc. (vezi lucrările lui Engels: „Marca“, „Contribuţii la studiul istoriei vechilor germani“ şi „Perioada francă“, publicate în: K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 19, Bucureşti, Editura politică, 1964, p. 339—357, 461—513, 514—567).

Iniţial, Engels intenţiona să-şi publice lucrarea în „Neue Zeit“, revistă teoretică legală a social-democraţiei germane; ulterior a renunţat la acest proiect, considerînd că, dată fiind orientarea ei politică, această operă nu poate să apară în Germania în condiţiile legii excepţionale împotriva socialiştilor. Cartea a apărut la Zürich la începutul lunii octombrie 1884. La început autorităţile germane au făcut greutăţi difuzării ei, mai tîrziu însă aceste greutăţi au putut fi biruite, şi următoarele două ediţii (ediţia a doua în 1886 şi a treia în 1889) au apărut la Stuttgart. În aceste ediţii nu s-au făcut nici un fel de modificări faţă de prima ediţie. Primele traduceri în alte limbi — în polonă, română şi italiană — ale acestei lucrări au apărut în 1885. În limba română lucrarea a fost tradusă de Ioan Nădejdei) şi a apărut în „Contemporanul“ la Iaşi (1885-1886). Este printre primele traduceri integrale din lume, făcută după ediţia I, din 1884, traducere cunoscută şi apreciată de F. Engels. Ulterior, în 1891, în ziarul „Munca“, Bucureşti, a apărut articolul „Preistoria familiei. (Bachofeni), McLennani), Morgan)“, care reprezintă primele 12 alineate din introducerea lui Engels la ediţia a IV-a din 1891 a acestei lucrări. Traducerea în limba italiană a fost redactată chiar de Engels, ca şi cea în limba daneză, apărută în 1888. Prima ediţie a fost tradusă şi în limba sîrbă.

În 1890, adunînd noi materiale din domeniul istoriei societăţii primitive, Engels a început să pregătească o nouă ediţie a cărţii sale. Cu acest prilej, el a studiat tot ce a apărut nou în această problemă, inclusiv lucrările savantului rus M. M. Kovalevskii), a introdus în textul iniţial numeroase modificări şi îndreptări, precum şi unele completări substanţiale, îndeosebi în capitolul despre familie, ţinînd seama de ultimele realizări în domeniul arheologiei şi etnografiei. Dar modificările şi precizările aduse nu au afectat concluziile lui Engels, cărora datele noi ale ştiinţei le-au adus o nouă confirmare. Aceste concluzii şi-au păstrat în continuare întreaga lor valabilitate; dezvoltarea ulterioară a ştiinţei a demonstrat cît de juste sînt tezele fundamentale ale lucrării lui Engels, deşi — în lumina noilor date ştiinţifice — unele date de amănunt luate din cartea lui Morgan necesitau o anumită precizare (de pildă periodizarea istoriei societăţii primitive făcută de Morgan, terminologia folosită de el în legătură cu aceasta etc).

Ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, a cărţii lui Engels a apărut la Stuttgart la sfîrşitul anului 1891. Ediţiile apărute după această dată nu au mai suferit nici un fel de modificări. La ediţia a IV-a, Engels a scris o nouă prefaţă, apărută şi separat sub titlul „Din istoria familiei primitive“ (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 22, Bucureşti, Editura politică, 1965, p. 205—216).

În timpul vieţii lui Engels au mai apărut două ediţii — a V-a (1892) şi a VI-a (1894). Ambele reprezintă o simplă retipărire a ediţiei a IV-a. După această ediţie s-au făcut primele traduceri în limba franceză (versiunea apărută în 1893 a fost redactată de Laura Lafargue şi revăzută de Engels), în limba bulgară (1893), în limba spaniolă (1894). Traducerea în limba engleză a apărut abia în 1902. În limba rusă a apărut pentru prima oară la Petersburg în 1894. După 23 August 1944, în limba română această lucrare a apărut în 5 ediţii. — Nota red. Editurii Politice (nota 129, vol. 2)

 


 

„Dat fiind că statul a luat fiinţă din nevoia de a ţine în frîu antagonismul dintre clase, de asemenea, dat fiind că a luat fiinţă chiar în conflictul dintre clase, el este, de regulă, statul clasei celei mai puternice, al clasei dominante din punct de vedere economic, care, cu ajutorul lui, devine dominantă şi din punct de vedere politic, dobîndind astfel noi mijloace pentru oprimarea şi exploatarea clasei asuprite. Astfel, statul antic era înainte de toate statul proprietarilor de sclavi pentru oprimarea sclavilor, statul feudal era organul nobilimii pentru oprimarea ţăranilor iobagi, iar statul reprezentativ modern este instrumentul de exploatare a muncii salariate de către capital.“ (capitolul IX)

„Clasele vor dispărea tot atît de inevitabil precum au luat fiinţă în trecut. O dată cu ele va dispărea în mod inevitabil şi statul. Societatea care va organiza în chip nou producţia pe baza asocierii libere şi egale a producătorilor va trimite întreaga maşină de stat acolo unde-i va fi atunci locul: la muzeul de antichităţi, alături de roata de tors şi de toporul de bronz.“ (capitolul IX)