Dictionar politic

  Conştiinţă
 

Conştiinţă (lat. cum „cu“ şi scientia „ştiinţă“) 

1. Forma cea mai īnaltă de reflectare psihică a realităţii, proprie numai oamenilor, produs al activităţii creierului uman, sub acţiunea condiţiilor sociale. Conştiinţa a apărut la om datorită procesului muncii, care a determinat constituirea unor relaţii sociale īntre oameni şi necesitatea comunicării cu ajutorul limbii. 

Este necesar să se diferenţieze categoriile de conştiinţă socială şi conştiinţă individuală. Conştiinţa socială se formează şi se dezvoltă īn decursul istoriei societăţii, reprezentīnd reflectarea existenţei sociale a oamenilor. Conştiinţa individuală se formează şi se dezvoltă īn decursul ontogenezei fiecărui om, reprezentīnd reflectarea propriei sale existenţe, a condiţiilor specifice individuale de viaţă, activitate, educaţie. Prin educaţie, conştiinţa socială intervine īn formarea conştiinţei individuale, imprimīnd manifestărilor acesteia un sens general, corespunzător cerinţelor istorice, de clasă

Reflectarea conştientă presupune raţionalitate, reprezentarea anticipativă a rezultatelor viitoarelor acţiuni, intenţionalitate, dirijarea activităţii spre atingerea anumitor scopuri, orientarea spaţio-temporală diferenţială, creativitate, selecţie critică, autoexigenţă şi responsabilitate faţă de actele proprii etc. 

 

2. Categorie filozofică opusă categoriei de materie (existenţă naturală şi socială) īn cadrul problemei fundamentale a filozofiei (raportul dintre materie şi conştiinţă, respectiv dintre lumea materială şi lumea ideilor), definită īn concepţia materialismului dialectic şi istoric ca factor secundar, derivat, produs istoric al acestora.

 

 

 Link-uri  
  Conştiinţă socială
 
 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea romānă Sageata Dicţionar politic Sageata C