A dezvoltat pe baze marxiste tradiţiile progresiste ale democratismului revoluţionar din România, a propagat concepţii ateiste, a criticat reformismul şi anarhismul. Supunînd criticii unele teorii idealiste cu privire la istorie, el a considerat că istoria societăţii constituie istoria maselor populare şi a subliniat importanţa teoriei marxiste a luptei de clasă. Insuficientei cunoaşteri de către el a materialismului dialectic i s-au datorat unele limite subiectiviste în interpretarea fenomenelor sociale. 

A fost preocupat de fundamentarea pe baze materialist-istorice a esteticii, a afirmat rolul cognitiv şi educativ al artei, militînd pentru o artă combativă, pusă în slujba idealurilor populare, împotriva estetismului şi decadentismului. 

Lucrările sale mai importante au apărut în culegerile Scrieri literare (1895), Scrieri (postum, 1972), Arta revoluţionară (postum, 1972).