Afrodita - zeiţa dragostei şi a frumuseţii în mitologia greacă. - II 206

Ahile - potrivit legendei, cel mai curajos dintre eroii greci care au luat parte la războiul troian, unul dintre personajele principale din „Iliada“ lui Homer; a fost rănit mortal de o săgeată care i-a pătruns în călcîi, singurul loc vulnerabil de pe trupul său. - I 218, 219; II 203, 241

Agamemnon - în mitologia greacă căpetenia oştilor greceşti în timpul războiului troian; după întoarcerea din război a fost omorît de soţia sa, Clitemnestra, şi de Egist; eroul principal din tragedia cu acelaşi nume de Eschil. - II 158, 203, 238, 241

Althea - în mitologia greacă fiica regelui Thestios, mama lui Meleagros. - II 261

Amfitrion - rege legendar al Tirintului, descendent din Perseu, şi soţ al Alemenei. Atribuindu-i-se o fire generoasă, Amfitrion a devenit simbol al ospitalităţii. - I 137

Anaitis - numele grecesc al lui Anahit, zeiţa apelor şi a fecundităţii în mitologia persană. Cultul lui Anahit era larg răspindit în Armenia, unde chipul ei se contopea cu cel al zeiţelor fecundităţii din Asia Mică. - II 206

Anteu - în mitologia greacă unul dintre giganţi, fiul zeului mării, Poseidon, şi al zeiţei pămîntului Geea. Anteu era invincibil, deoarece ori de cîte ori atingea pămîntul căpăta forţe noi. A fost învins în cele din urmă de Hercule, care, ţinîndu-l suspendat în aer, l-a strîns pînă l-a înăbuşit. - I 162

Apolo - în mitologia greacă şi romană zeul soarelui şi al luminii, protectorul artelor şi al celor ce preziceau viitorul. - II 158, 159

Argonauţii - eroi din legendele greceşti care au plecat în Thesalia, sub conducerea lui Iason, plutind pe Corabia „Argo“. Ei au ajuns pînă în Colhida (sudul Caucazului), de unde au adus lîna de aur. Această legendă străveche este legată de expansiunea grecilor pe ţărmurile Mării Negre. Ea a fost transpusă în versuri în secolul al III-lea î.e.n. de Apollonios din Rhodos. - II 268

Ariadna - în mitologia greacă fiica lui Minos, regele Cretei. Îndrăgostită de Teseu, i-ar fi înlesnit acestuia ieşirea din Labirint cu ajutorul unui fir călăuzitor - „firul Ariadnei“. - II 58

Atena (Pallas Atena) - una dintre principalele zeităţi din mitologia greacă; zeiţa înţelepciunii, nebiruită în războaie, protectoarea artelor frumoase, ocrotitoare a oraşelor. - II 158, 159

Avraam - patriarh din Vechiul testament. - II 196

Avacum - profet din Vechiul testament. - I 208

Bachus - în mitologia romană zeul vinului şi al veseliei. - I 252

Bartolomeu - personaj din Noul testament. - I 138

Boreazii - în mitologia greacă fiii vîntului de nord Boreu şi ai Orithyei, fiica lui Erechteos, regele Atenei. - II 268

Bräsig (unchiul Brasig) - personaj din romanul lui Fritz Reuter [1810-1874] „Ut mine Stromtid“ - I 567

Brünhild (Brunhild) - eroină din eposul popular german şi din „Cîntecul Nibelungilor“, scris în germana medie de sus; regină a Islandei, apoi soţia regelui burgund Gunther. - II 217

Casandra - eroină din poemele homerice, fiica lui Priam, regele Troiei, înzestrată cu darul profeţiei; după înfrîngerea Troiei a devenit sclava lui Agamemnon, unul din personajele tragediei „Agamemnon“ a lui Eschil. - II 203

Chloe - păstoriţa îndrăgostită din romanul pastoral „Daphnis şi Chloe“ al scriitorului grec Longos (secolele II-III). - II 216

Claudia - în Roma veche numele unei ginţi patriciene. - II 253

Cleopatra - în mitologia greacă fiica lui Boreu, zeul vîntului de nord. - II 268

Clitemnestra - în mitologia greacă soţia lui Agamemnon, pe care l-a omorît după întoarcerea sa din războiul troian; personaj din trilogia „Orestia“ de Eschil. - II 158

Daphnis - păstorul îndrăgostit din romanul idilic „Daphnis şi Chloe“ al scriitorului grec Longos (secolele II-III). - II 216

David - personaj din Vechiul testament. - I 141, 237

Don Carlos - fiul regelui Spaniei Filip al II-lea (1545-1568), figură idealizată în mai multe opere literare; a fost urmărit pentru că s-a răzvrătit împotriva tatălui său şi a murit în închisoare. - I 453

Erinii - în mitologia greacă divinităţi ale răzbunării, eroine ale tragediilor lui Eschil „Hoeforele“ şi „Eumenidele“ (partea a doua şi a treia a trilogiei „Orestia“). - II 158, 159

Eris - personaj din mitologia greacă, zeiţa discordiei. - I 265

Eteocle - în mitologia greacă fiul regelui Oedip din Teba; a domnit la Teba împreună cu fratele său Polinice; s-au omorît unul pe altul în luptă corp la corp; Eschil a preluat această legendă în tragedia sa „Cei şapte contra Tebei“. - II 239

Etzel - erou al eposului popular german şi al „Cîntecului Nibelungilor“; rege al hunilor. - II 217

Eumeios - erou din „Odiseea“ lui Homer, porcarul lui Odiseu, regele insulei Ithaca; şi-a însoţit şi şi-a slujit cu credinţă stăpînul în lungile sale peregrinări. - II 241

Freyja - în mitologia scandinavă zeiţa fecundităţii şi a dragostei, eroină a „Vechii edda“, soţia fratelui ei, zeul Freyr. - II 181

Ganimede - în mitologia greacă adolescent de o rară frumuseţe, fiul lui Tros, regele Troiei, şi al nimfei Callirrhoe. A fost răpit de vulturul lui Zeus spre a servi ca paharnic zeilor din Olimp. - II 205

George Dandin - personajul principal din comedia lui Molière, „George Dandin“; tipul de ţăran nerod şi bogat, căsătorit cu o aristocrată ruinată, care-l înşală în mod abil. - II 294

Gunther - erou al eposului popular german şi al „Cîntecului Nibelungilor“; rege al burgunzilor. - 217

Gutrun (Gudrun) - eroină a eposului popular german şi a „Cîntecului lui Gudrun“, epopee datînd din secolul al XIII-lea, scrisă în germana medie de sus; fiica lui Hettel, regele hegelingilor, şi a Hildei de Irlanda; logodnica lui Herwig de Zelanda; a fost răpită de Hartmut normandul, care a ţinut-o prizonieră 12 ani pentru că a refuzat să se căsătorească cu el; eliberată de Herwig, îi devine soţie. - II 217

Hadubrand - fiul lui Hildebrand, eroul principal al epopeii „Cîntecul despre Hildebrand“. - II 267

Hartmut - erou al eposului popular german şi al epopeii „Cîntecul lui Gudrun“; fiul regelui normanzilor, unul dintre pretendenţii la mîna lui Gudrun, respins de aceasta. - II 217

Hekateus (Hekataios) - în Grecia veche numele unei fratrii. - II 238

Hefaistos - în mitologia greacă zeul focului, protectorul fierarilor. - II 128

Hercule (Herakles) - cel mai de seamă erou din mitologia greacă, renumit prin forţa sa fizică şi prin faptele sale vitejeşti. - II 268

Herwig - erou al eposului popular german şi al epopeii „Cîntecul lui Gudrun“, regele Zeelandei, pretendent la mîna lui Gudrun şi mai tîrziu soţul ei. - II 217

Hetel (Hettel) - erou al eposului popular german şi al epopeii „Cîntecul lui Gudrun“, regele hegelingilor. - II 217

Hilda - eroină a eposului popular german şi a epopeii „Cîntecul lui Gudrun“; fiică a regelui Irlandei, soţia lui Hettel, regină a hegelingilor. - II 217

Hildebrand - eroul principal al epopeii eroice germane „Hildebrandslied“ („Cîntecul despre Hildebrand“). - II 267

Iosif - personaj din Vechiul testament. - I 169

Iosua (fiul lui Nun) - personaj din Vechiul testament; potrivit legendei, a dărîmat zidurile Ierihonului prin sunetele trîmbiţelor sfinte şi prin strigătul de luptă al luptătorilor săi. - I 461

Jonathan - poreclă dată reprezentanţilor burgheziei americane. - II 96

Julia - în Roma veche numele unei ginţi patriciene. - II 266

Kekrops - în mitologia greacă cel mai vechi rege al Atenei căruia i s-au atribuit unele realizări de ordin cultural. - II 243

Krapülinski - personaj din poezia lui Heine „Doi cavaleri“, nobil polonez care-şi risipeşte banii - I 215

Kriemhild - eroină a eposului popular german şi a „Cîntecului Nibelungilor“, sora lui Gunther, regele burgunzilor; logodnica iar apoi soţia lui Siegfried; după ce acesta a fost ucis s-a căsătorit cu Etzel, regele hunilor. - II 217

Loki - în mitologia scandinavă un demon, zeul focului, erou al „Vechii edda“. - II 181

Meleagros - în mitologia greacă fiul lui Eneas, regele legendar al oraşului Calydon, şi al Alteii, a ucis pe fraţii mamei sale. - II 268

Mephisto - unul din personajele principale ale tragediei „Faust“ de Goethe. - II 181

Moise - personaj din Vechiul testament; profet şi legiuitor; i-a eliberat pe evrei din robia egipteană. - I 175; II 157, 196

Moloh - zeul soarelui la fenicieni şi cartaginezi, căruia i se aduceau jertfe omeneşti; ulterior a devenit simbolul unei forţe feroce care înghite tot ce-i stă în cale. - I 332

Mulios - personaj din „Odiseea“ lui Homer. - II 241

Nestor - în mitologia greacă rege al Pilosului, cel mai bătrîn basileu grec din timpul războiului troian, renumit pentru înţelepciunea şi elocinţa sa. - II 238

Niördhr - în mitologia scandinavă zeul fecundităţii, erou al „Vechii edda“. - II 238

Odiseu (Ulise) - eroul principal al „Odiseii“ lui Homer, regele legendar al Ithacăi; a comandat oştile greceşti în războiul troian; s-a evidenţiat prin curaj, şiretenie şi elocinţă. - II 241

Oreste - în mitologia greacă fiul lui Agamemnon şi al Clitemnestrei; s-a răzbunat pe mama sa şi pe Egist, care l-au omorît pe Agamemnon; erou al tragediilor lui Eschil „Hoeforele“ şi „Eumenidele“ (partea a doua şi a treia a trilogiei „Orestia“). - II 158, 159

Orfeu - cîntăreţ legendar grec, care vrăjea totul cu cîntecul său. - I 159

Pavel - unul dintre cei doisprezece apostoli din Noul testament. - I 207

Perseu - personaj din mitologia greacă, fiul lui Zeus. - I 399

Phineus - în mitologia greacă profet orb; instigat de a doua lui soţie, i-a orbit pe fiii lui din prima căsătorie, cu Cleopatra, fiica lui Boreu, faptă pentru care a fost pedepsit de Zeus. - II 268

Polinice - fratele lui Eteocle, fiul regelui Oedip al Tebei. - II 239

Posa, marchiz - personaj din drama lui Schiller „Don Carlos“; un cavaler de la curte, nobil şi liber-cugetător care a încercat să influenţeze pe regele despotic. - II 429

Prometeu - erou din mitologia greacă; potrivit legendei, el i-a furat lui Zeus focul pentru a-l aduce oamenilor; drept pedeapsă a fost înlănţuit de o stîncă. - II 128

Putifar - personaj din Vechiul testament. - I 169

Romulus - fondatorul legendar şi primul rege al Romei. - II 254, 259

Samuel - personaj din Vechiul testament, profet şi ultimul judecător al Israelului. - I 205, 234

Samson - erou biblic căruia i se atribuie o forţă fizică şi un curaj ieşite din comun. - I 163

Saul - personaj din Vechiul testament. - I 141

Schlemihl, Peter - eroul povestirii „Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl“, scrisă de Adelbert von Chamisso; Peter Schlemihl şi-a vîndut umbra în schimbul unei pungi fermecate. - I 228

Schufterle şi Spiegelberg - personaje din drama lui Schiller „Hoţii“; hoţi şi ucigaşi lipsiţi de scrupule. - I 252

Shylock - personaj din comedia lui Shakespeare „Neguţătorul din Veneţia“; întruchiparea cămătarului nemilos. - I 456; II 33

Siegeband de Irlanda - erou al eposului popular german şi al epopeii „Cîntecul lui Gudrun“, rege al Irlandei. - II 217

Siegfried - erou al eposului popular german şi al „Cîntecului Nibelungilor“. - II 217

Siegfried de Morland - erou al eposului popular german şi al „Cîntecului lui Gudrun“, unul dintre pretendenţii la mîna lui Gudrun, respins de aceasta. - II 217

Telamon - erou din mitologia greacă a participat la războiul troian. - II 203

Telemac - erou din „Odiseea“ lui Homer, fiul lui Ulise, regele Ithacăi, şi al Penelopei. - II 203

Teucros - personaj din „Iliada“ lui Homer. - II 203

Teseu - unul dintre cei mai mari eroi legendari greci, căruia i se atribuie întemeierea statului atenian. - II 243

Thestius - în mitologia greacă rege legendar al Pleuronului. - II 267

Thetis - personaj din mitologia greacă, nimfă, mama lui Ahile. - I 220

Ute din Norvegia - eroină a eposului popular german şi a „Cîntecului lui Gudrun“. - II 217

Zettel Klaus [în engleză Nick Bottom] - personaj din comedia lui Shakespeare „Visul unei nopţi de vară“; Zettel, un ţesător, l-a reprezentat pe leu. - I 251

Zeus - în mitologia greacă zeul zeilor. - II 241