„Critica Programului de la Gotha“, lucrare scrisă de Karl Marx în 1875, în care sînt discutate şi criticate tezele proiectului de program alcătuit de conducătorii social-democraţiei germane în vederea Congresului de unificare de la Gotha (1875) şi sînt dezvoltate tezele socialismului ştiinţific formulate în lucrările anterioare ale lui Marx şi Engels şi, în special, doctrina despre societatea comunistă: necesitatea perioadei de tranziţie de la capitalism la comunism, necesitatea şi natura statului în această perioadă, ca stat al dictaturii proletariatului, fazele societăţii comuniste, repartiţia produsului social în comunism.

În Critica Programului de la Gotha, Marx fundamentează necesitatea obiectivă a celor două faze ale societăţii comuniste: faza socialistă şi faza comunistă propriu-zisă. El arată că în prima fază principiul repartiţiei este: „De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după muncă“. În a doua fază, cînd munca nu va mai fi un mijloc de întreţinere, ci „prima nevoie vitală“, cînd nivelul înalt al productivităţii muncii va da posibilitatea creării unui belşug de produse, societatea va putea înscrie pe stindardul ei: „De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“.