Ea a fost consacrată combaterii idealismului „tinerilor hegelieni“ (B. Bauer, M. Stirner ş.a.) şi a „socialismului adevărat“ mic-burghez (K. Grün), precum şi criticii materialismului antropologic, contemplativ şi inconsecvent al lui Ludwig Feuerbach. 

Pornind de la analiza activităţii reale, materiale a oamenilor, a practicii social-istorice, Marx şi Engels formulează aici principalele idei ale materialismului istoric: conştiinţa socială ca reflectare a existenţei sociale; esenţa umană ca ansamblu al relaţiilor sociale; rolul fundamental al relaţiilor economice, categoria de formaţiune social-economică; lupta de clasă ca forţă motrice a dezvoltării societăţilor antagoniste; statul ca dictatură politică şi juridică a clasei dominante economiceşte.

În această lucrare este continuată elaborarea noţiunilor de înstrăinare şi de reificare, precum şi tezele iniţiale ale teoriei marxiste despre revoluţia socialistă. În Ideologia germană este analizată apariţia ideologiei înţeleasă aici de Marx şi Engels ca falsă conştiinţă, ca o concepţie care inversează raportul dintre existenţa socială şi conştiinţa socială, considerînd că rolul principal în istorie îl au ideile, reprezentările oamenilor şi nu producţia materială şi relaţiile „obiective stabilite pe baza ei între oameni“. Ideologia germană a fost publicată postum, în 1932.