„Revoluţiile sînt locomotivele istoriei“ (Karl Marx). Revoluţia socială este un fenomen care decurge din dezvoltarea condiţiilor materiale ale vieţii sociale, din acţiunea legii concordanţei relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. 

Revoluţia socială provoacă transformări calitative, de esenţă, în toate domeniile vieţii sociale: economic, politic, ideologic, în structura de clasă şi comunitară a societăţii, la toate nivelele organizaţionale ale vieţii sociale. Baza economică obiectivă a revoluţiei socială o constituie neconcordanţa care apare, pe o anumită treaptă a dezvoltării societăţii, între forţele de producţie şi relaţiile de producţie existente. Această neconcordanţă se reflectă pe plan social în conflictul dintre principalele clase antagoniste ale orînduirii respective.

Revoluţiile sociale se deosebesc după tipul lor. Tipul de revoluţie este determinat de contradicţiile şi de problemele sociale pe care le rezolvă, de tipul relaţiilor de producţie noi pe care le instaurează, de forţele motrice care o înfăptuiesc.

 - Revoluţia burgheză este tipul de revoluţia socială care constă în înlocuirea puterii de stat a feudalilor cu cea a burgheziei, în desfiinţarea relaţiilor de producţie feudale şi în generalizarea relaţiilor de producţie capitaliste, în constituirea şi răspîndirea ideologiei şi culturii burgheze. Cele mai cunoscute revoluţii burgheze au fost cele din Ţările de Jos (1566 - 1609), Anglia (1642 - 1649) şi Franţa (1789 - 1794).

 - Revoluţia de eliberare naţională din colonii şi ţările dependente urmăreşte înlăturarea dominaţiei colonialiste a imperialismului, instaurarea unei puteri de stat independente, realizarea unor transformări economice şi sociale cu caracter antifeudal.

 - Revoluţia socialistă este tipul superior de revoluţie socială care constă în înlocuirea puterii de stat a claselor exploatatoare, cu puterea de stat a clasei muncitoare, prin crearea relaţiilor de producţie socialiste, prin construirea, pe această bază, a unei noi suprastructuri. Revoluţia socialistă este un fenomen determinat de conflictul dintre caracterul tot mai social al forţelor de producţie şi proprietatea tot mai accentuat privat-capitalistă asupra mijloacelor de producţie, de ansamblul contradicţiilor de clasă economice şi politice proprii capitalismului; ea desfiinţează exploatarea umană şi marchează începutul trecerii de la societatea capitalistă la cea socialistă, de Ia socitatea scindată în clase la societatea fără clase. Cea mai importantă revoluţie socialistă este Revoluţia din Octombrie din Rusia (1917).